Se știe dintotdeauna că orice forță politică scăpată de sub control generează adevărate cataclisme sociale, economice, morale sau de alte naturi. Puterea totală pusă la dispoziția unor indivizi numiți mult prea frumos și îngăduitor „politicieni” operează aproape de fiecare dată în zona negativului. Din acest motiv, un oarecare echilibru pe scena politică între Putere și Opoziție face ca deviațiile și excesele să fie controlabile și corigibile. Când Opoziția doarme, e limpede că Puterea își face de cap, iar cei care resimt în totalitate aceste anomalii nu sunt din păcate cei din Opoziție, ci oamenii de rând, adică majoritatea cetățenilor. Dacă e să aruncăm o geană peste Opoziția botoșăneană, vom constata două etape distincte. Până prin 2010, existau politicieni care ar fi fost în stare să mănânce asfaltul și să înghită pavelele drumului în opoziție dintre scrutinele electorale, cu speranța normală că vor accede la autostrada Puterii. Stindardul luptei politice era ținut cu predilecție de către cei de pe dreapta, care cu greu reușeau să ciugulească, după certuri, îmbrânceli sau chiar bătăi, câteva procente din sacul fără fund al social-democrației botoșănene. Lupta a fost total inegală între combatanți dacă ne gândim la faptul că FSN pornea cu vreo 80 de procente, iar liberalii și țărăniștii la un loc de-abia se apropiau de 10. În fruntea luptelor partinice se situau atunci lideri care nu s-ar fi așezat la aceeași masă cu adversarii nici dacă îi picurai cu lumânarea. Dinu Secrieru, Alexandru Simionovici sau Dumitru Sandu conduceau în acei ani postdecembriști luptele la baionetă cu FSN-ul cel mare și umflat al bolșevicului Iliescu. Al doilea deceniu de pluripartidism a fost marcat de frământări interne în toate cele trei partide, PNȚCD intrând în comă, PSDR alipindu-se de PSD, iar PNL fiind divizat de fel de fel de curente. Odată cu mariajul de circumstanță dintre liberali și social-democrați, adunați sub steagul antibăsescian al USL, Opoziția la Botoșani a sucombat în mod dramatic și în plan politic adversarii aproape că nu existau până la apariția USR-ului, care, la început timid, dar apoi acid și penetrant a fost, prin Adrian Hobjilă, lider de necontestat. Cel puțin în mediul online, Hobjilă taxa și scotea la iveală orice derapaj al celor de la Putere. Deși trecuse de ceva timp în Opoziție, Șoptică și ai lui peneliști erau atât de îngăduitori cu gogomăniile pesediștilor lui Dragnea, încât singura explicație care stătea în picioare era aceea că la Botoșani USL trăiește bine mersi și nu a sucombat ca pe alte meleaguri. Odată cu răsturnarea de la putere a PSD, logic, PNL și USR au ajuns la guvernare. Ei bine, timp de un an și ceva, am avut Opoziție la Botoșani pentru că social-democrații, deși puneau aceeași placă cu mărirea salariilor și pensiilor, au contribuit decisiv la căderea guvernului. Ce a urmat, știm foarte bine. Din motive de nesuspendare, Iohannis i-a cununat (din nou!) pe cei doi amorezi politici (PSD și PNL), în Opoziție trecând USR și rămânând, așa cum a fost de la început, AUR. Așadar, AUR și USR ar fi trebuit să fie vârfurile de lance care să spargă monolitul cârpit dintre cele două partide aflate la guvernare. Din păcate, niciunul dintre aceste partide nu contează azi pe piața Opoziției. Filiala „auriștilor” botoșăneni este dezlânată, fără un lider local cu vână, singurele zvâcniri ale lor fiind contabilizate la vizita lui Simion sau, anemic, prin câte un comunicat fad al vreunuia dintre cei doi parlamentari. La USR e și mai rău! Probabil nemulțumit, Adrian Hobjilă a mai dispărut din mediul online, iar altcineva din partid nu i-a preluat rolul de critic aspru și acerb al Puterii. Liderul partidului lipsește cvasi total din peisajul botoșănean, iar cei doi consilieri locali nu au nici forța și nici pofta de a-i critica pe cei care, la masa mare, împart cuțitele și furculițe. Mă așteptam ca dizidenții din PNL să fie mult mai activi, măcar în mediul online, că e mai lesne acolo și nu costă bani. Inactivitatea lor îmi dă de gândit. Ori au fost pur și simplu reduși la tăcere prin fel de fel de metode, ori teama că li se vor dărâma statuile e mult prea mare. Da, am spus statui pentru că nu vorbesc aici de trepăduși care lipesc ziare, ci de nume grele care contează pe eșichierul politic botoșănean. Concluzionând, putem spune fără a greși, că Opoziția botoșăneană a fost odată…
