S-a născut la începutul secolului al V-lea, în Italia, într-o familie de creștini. În anul 440, după moartea papei, Sfântul Leon a fost numit Papă al Bisericii din Roma, pe care o va conduce cu dreaptă credință vreme de 21 de ani.
În calitate de apărător al creștinilor, papa Leon a fost cel care a salvat orașul de la distrugere, atunci când hoardele hunului Attila s-au apropiat de Roma. Îmbrăcat în veşminte arhierești, Sfântul Leon a reușit să negocieze cu Attila, în localitatea Mantova, făcându-l să se retragă.
În anul 455, când vandalii au asediat cetatea Romei, tot Sfântul Leon cel Mare a fost cel care a negociat salvarea cetățenilor. Astfel, în urma discuțiilor cu căpetenia lor, Genseric, s-a reușit salvarea tuturor celor care au fost găsiți refugiați în biserici, catacombe și alte lăcașuri de cult din oraș. Multe case au fost jefuite și arse, dar locuitorii au scăpat cu viaţă.
Sfântul Leon cel Mare s-a afirmat ca un mare apărător al dreptei credințe, împotriva ereziei lui Eutihie și Dioscor. În cadrul celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic, întrunit în cetatea Calcedon, în anul 451, a fost citită și epistola Sfântului Leon, în care el susținea cu tărie dreapta credință, adică cele două lucrări și cele două voințe în Hristos.
Sfântul Leon cel Mare a trecut la Domnul în data de 18 februarie 461.
Domnul povățuiește orice suflet care se predă pe sine voii lui Dumnezeu, fiindcă El a zis: „Cheamă-Mă în ziua necazului și te voi izbăvi, și tu Mă vei preamări” [Ps 49,16], Orice suflet tulburat de ceva trebuie să întrebe pe Domnul, și Domnul îl va povățui. Și aceasta mai cu seamă în ceas de nenorocire și tulburare; de obicei, însă, trebuie discutat cu duhovnicul, fiindcă acest lucru înseamnă smerenie. Pe pământ nimeni nu poate scăpa de întristări, dar cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu, le îndură cu ușurință. El vede întristările, dar nădăjduiește în Domnul, și întristările trec. Când Maica Domnului stătea la picioarele crucii, întristarea ei era necuprins de mare, pentru că ea îl iubea pe Fiul ei mai mult decât își poate închipui cineva. Și noi știm că cine iubește mult, acela și suferă mult. După firea omenească, Maica Domnului n-ar fi putut îndura întristarea, dar ea s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu și Duhul Sfânt a întărit-o și i-a dat puterea de a îndura această întristare.
Și mai apoi, după înălțarea Domnului, Ea s-a făcut pentru tot poporul lui Dumnezeu mare mângâiere în întristări. Domnul a dat pe pământ pe Duhul Sfânt și cel în care Acesta viază simte
în el raiul. (Sf Siluan Athonitul)
– Preot Sandu OLIVIAN
