În perioada 2007-2020, România a contribuit la bugetul Uniunii Europene cu 21 miliarde de euro şi a primit 62 miliarde de euro. Un calcul simplu ne arată un sold pozitiv de 41 miliarde de euro. Dacă mai adăugăm și banii primiți în 2021, trecem de 43 de miliarde de euro.
Dacă împărțim suma totală la cei 15 ani, ajungem la 2,86 miliarde euro pe an. Împărțim în continuare la numărul de zile dintr-un an și ajungem la rezultatul care ne arată că am primit de la UE, în medie, 7.75 milioane euro pe zi.
Bani pentru diverse investiții, subvenții în agricultură, proiecte de infrastructură sau finanțări pentru firmele private.
Am făcut calculul pentru că tocmai am sărbătorit recent 15 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, motiv pentru iubitorii de ruși să reia discursul obosit că România e o colonie și suntem sclavii occidentului.
Bine, de data asta discursul respectiv nu prea a mai avut succes, a fost de ajuns să mute Putin zece tancuri și s-a terminat cu suveranismul de bufet comunal, aproape 80% din români vor neapărat să fie în UE și NATO, vor tancuri americane în România, abia 10% au mai rămas să îl aștepte pe salvatorul Putin. Până și George Simion de la AUR vrea în UE, iar senatoarea Șoșoacă a uitat brusc cum ne cerea să mulțumim Rusiei, nu mai știu exact de ce, probabil pentru că nu ne-au omorât rușii pe toți când au avut ocazia.
Revenind la fapte, dacă ne uităm pe datele statistice, intrarea noastră în UE a însemnat că trăim acum în cea mai bună Românie posibilă de când există țara asta. Primim aproape opt milioane de euro pe zi de 15 ani pentru investiții și subvenții. Numai asta ar fi de ajuns să le închidă gura celor care spun că suntem o colonie.
Din 2007 PIB-ul României s-a dublat, numărul persoanelor sărace s-a înjumătățit, accesul la școlarizare a crescut, plus multe altele. Și putem călători în Europa cu buletinul. Fapt care a mai dus la un aspect. Până în 2020, românii care muncesc afară au trimis în țară 41 de miliarde de euro. La care se mai adaugă 57 miliarde de euro investiții străine directe, adică firme din alte țări care au investit în România după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană.
La toate chestiile astea financiare, mai trebuie menționat ceva, schimbările legislative. Pentru a intra în UE a trebuit să ne armonizăm cu legislația europeană. Toate legile legate de corupție, evaziune, libera circulație, libertatea presei, alegeri libere atunci au apărut. Politicienii români din 2007 (ori cei de acum) nu ar fi adoptat niciodată legislația respectivă, după care, de altfel, o mulțime dintre ei au ajuns în pușcărie.
Mai sunt, evident, foarte multe de făcut. Pentru că trebuie să ținem cont, dezvoltarea asta a României nu s-a întâmplat datorii vreunei conduceri luminate, ba dimpotrivă. Dacă ne uităm pe investiții, o să observați că ,practic, toate provin din fonduri europene. Statul român a fost prea ocupat să dea salarii la bugetari și pensii speciale, cu lungi perioade, ultima fiind cea a lui Dragnea, când investițiile erau foarte apropiate de zero.
Suma asta, 43 de miliarde de euro, care pare mare, de fapt e foarte mică. Absorbția fondurilor europene a fost extrem de redusă în România. Țări ca Cehia, Slovacia, Ungaria sau Polonia s-au transformat radical cu ajutorul banilor europeni, cei care au fost pe acolo știu. Deși erau țări mai mici ca România, cu mai multe datorii și mai puține resurse. Dar au avut conducători care și-au iubit țara mai mult decât propria persoană, asta a făcut diferența.
România abia a luat un sfert din banii pe care putea să îi ia de la UE, motivele le știm, banii europeni se fură mult mai greu. Miopia, prostia și populismul celor care conduc România au făcut să nu avem deloc infrastructură, să nu avem școli și spitale noi, să facem parcuri la țară și cămine culturale în loc de aducțiuni cu apă și conducte de gaz.
Fiecare țară a hotărât cum cheltuie banii europeni. Iar România a hotărât prost, pentru că așa au vrut cei pe care i-am votat. Deci e vina noastră, nu mai dați vina pe străinii care ne fură. Sunt și din ăia, dar noi i-am lăsat să fure, nimeni altcineva. Nu am văzut austrieci să fugă cu drujbele prin păduri, ci români de-ai noștri, de exemplu.
Iar banii UE nu asta înseamnă. Și nici proiectele europene, de multe ori inutile, făcute de autorități. Banii europeni înseamnă și subvenții agricole. La Botoșani subvențiile europene în agricultură sunt mai mari decât bugetul județului. Cum ar arăta agricultura din Botoșani fără subvenții? Ar dispărea pur și simplu.
Până și bisericile în care se roagă alde Șoșoacă să ieșim din UE tot cu bani europeni sunt renovate. De la Crucea de pe Caraiman până la biserica Sf. Gheorghe din Botoșani, toate sunt renovate cu bani europeni, suma totală primită de biserici depășește 600 de milioane de euro.
Sunt sute de cazuri în care am primit bani europeni în urma unor proiecte, dar nu am știut ce să facem cu ei. La Botoșani avem Cornișa, terminată cu mare întârziere, teatrul Mihai Eminescu, neterminat, proiect european pentru transportul în comun de care nu se alege nimic.
Iar restul țării e plin de exemple, chestii pe care cei de la Comisia Europeană nu au reușit să îl înțeleagă încă. Cum să te rogi, de exemplu, de Dragnea, să îți ia banii europeni să facă o autostradă din Moldova la granița cu Ungaria, iar Dragnea să nu ia banii, cum?
Pentru România, UE ar fi trebuit să facă un capitol special, ceva de genul „Vă facem noi, că voi nu puteți”. Spuneam ce vrem, veneau oamenii și făceau și gata, era mult, mult mai bine.
Însă, chiar și așa rău, dacă facem un exercițiu de istorie contrafactuală să descoperim cum ar fi România acum dacă nu intra în UE, e relativ ușor să ne imaginăm. Vameși care iau șpagă, corupție generalizată, nepedepsită de legi, politicieni băgați în orice afacere, de la trafic de țigări la export de materii prime, sărăcie, populism și naționalism feroce, investiții inexistente, plus vize ca să mergem și în Bulgaria. Pe scurt, eram o combinație între Ucraina și Columbia.
