S-a născut în jurul anilor 810-815 în orașul Elissa din Paflagonia (o regiune din nordul Asiei Mici), din părinți creștini. Teodora a mai avut doi frați și trei surori. A fost aleasă soție de împăratul Teofil (829-842) datorită răspunsului primit în urma darului făcut de acesta.
Amintim că împăratul dăruise un măr fiecăreia dintre cele șapte fete alese de trimișii lui spre căsătoria sa. Chemate la palat a doua zi și întrebate ce au făcut cu mărul primit, cele șase au răspuns că l-au mâncat, în vreme ce Teodora a adus cu sine două mere, grăind: „Mărul cel dintâi, talantul pe care Dumnezeu l-a sădit în mine, ţi-l înapoiez neatins: este fecioria mea. Cel de-al doilea, asemenea dinarilor, este fiul pe care ţi-l voi dărui”.
S-a căsătorit cu împăratul Teofil pe 4 mai 830. Au avut șapte copii: cinci fete și doi băieți. Pentru că Teodora aducea cinstire sfintelor icoane, iar Teofil era împotriva cinstirii lor, au apărut neînțelegerile între ei.
Teofil a emis două edicte împotriva cinstitorilor sfintelor icoane, primul în anul 831, al doilea în anul 838, care aveau menirea de a distruge icoanele și de a-i pedepsi aspru pe iubitorii icoanelor.
Împăratul Teofil a murit pe 22 ianuarie 842. După moartea sa, prigoana împotriva iubitorilor de icoane a luat sfârșit. Pe tron a ajuns Teodora, pentru că fiul ei, Mihail al III-lea, nu avea vârsta potrivită conducerii imperiului.
Dorind să restabilească cultul sfintelor icoane, Teodora a convocat în luna martie 843 un sinod în Palatul Kanikleion (sediul cancelariei imperiale) din Constantinopol. A fost ales un nou patriarh de Constantinopol: Metodie. Acesta a alcătuit un document cu denumirea de Synodicon, care cuprindea învățătura ortodoxă a Bisericii și condamna toate ereziile și pe toți ereticii. Astfel, pe 11 martie 843, la Constantinopol a fost restabilit cultul sfintelor icoane.
Pentru că sinodul de la Constantinopol s-a ținut în ajunul primei duminici a Postului Mare, s-a stabilit ca prima duminică din Postul Mare să fie numită Duminica Ortodoxiei și să amintească de biruința Bisericii asupra ereziilor.
Mai târziu, Teodora a fost silită să intre în Mănăstirea Gastrion, unde a primit chipul îngeresc. Sfânta Teodora a rămas în mănăstire până la trecerea ei la cele veșnice, 11 februarie 867.
Sfântul Vlasie
A trăit pe vremea împăraților romani Diocleţian și Licinus, aprigi prigonitori ai creștinilor.
Se ridicase la o asemenea măsură, încât și fiarele îl ascultau și veneau să fie binecuvântate de el. De asemenea, prin mâinile lui se făceau multe tămăduiri. Vânătorii i-au găsit peștera și l-au dus în cetate.
Torționarul sfântului, Agricola, a poruncit ca Vlasie să fie aruncat în iezer, însă acesta, după ce a însemnat apa cu semnul Crucii, a mers pe apă ca pe uscat. Văzând aceasta, 68 de bărbați şi-au pierdut viața încercând să imite puterea lui Hristos, invocându-i pe idolii lor. Sfântul Vlasie și cei doi copii au fost apoi uciși în afara orașului, prin tăierea capetelor, la 11 februarie.
– Preot Sandu OLIVIAN
