La 7 mai 1828, din Brussa, unde se afla încă în surghiun, principesa Smaragda Mavrogheni 0scria în limbile franceză şi română o „protestăluire” adresată Cnejiei Moldovei, cerând să nu i se înstrăineze trei moşii din ţinutul Botoşani, Mănăstirea Doamnei, Costeşti şi Băiceni, în contul creanţelor pe care ea le avea la ginerele său, hatmanul Constantin Palade. În sprijinul cererii sale, fosta doamnă Callimachi (este interesant cum se aminteşte pe sine însăşi şi semnează cu numele ei de fată, Mavrogheni) aduce mai multe argumente. În primul rând, arată ea, nu este legal, ca din zestrea sa să plătească datoriile soţului; mai mult, fostul domn, Ioniţă Sandu Sturdza, mitropolitul Moldovei şi chiar hatmanul Constantin Palade atestă cu propriile semnături, către Sublima Poartă, că aceste cinci pământuri (mai erau altele două, în ţinuturile Suceava şi Tecuci) aparţineau principesei, fiind achitate cu bani din zestrea ei. În al doilea rând, nu i s-a cerut să aducă nici o justificare, nu i s-a acordat nici un termen legal pentru aceasta şi nici nu se poate prezenta personal la tribunal, din cauza exilării sale „ca o sclavă în Asia şi pătimind de opt ani”. De asemenea, continuă doamna, în obligaţiunile date hatmanului Constantin Palade pentru a asigura creanţa sa către acesta, îi fuseseră zălogite numai cele trei moşii din ţinutul Botoşani, nu şi celelalte două. Cum nu trecuseră cei doi ani după care se prescriau obligaţiunile, principesa îi neagă ginerelui său şi dreptul la cele trei moşii din ţinutul Botoşani invocând, prin citare în latină, legile lui Iustinian! În final, principesa ameninţă că dacă nu i se va face dreptate va protesta pe lângă împăratul Nicolae I al Rusiei (să nu uităm că în această perioadă Principatele Române se aflau sub ocupaţie şi administraţie militară rusă, sub guvernarea generalului Pahlen); la final, sub textul scris în limba franceză, semnătura doamnei îi arată îndoita sa obârşie domnească: „la Princesse Smaragda Mavrogenÿ, veuve du Prince Charle Callimachÿ”. Ignorând această „protestăluire”, Divanul Judeciei Cnejiei Moldovei o anunţă pe domniţa Smaranda Callimachi, la 12 iulie 1829, ca din vânzarea unora dintre moşiile sale, printre care Costeşti, Mănăstirea Doamnei şi Băiceni, să dea datoria ce o are către hatmanul Constantin Palade. La 17 iulie 1829, Ştefan Racliş serdar îi scria lui Constantinică <Palade> în legătură cu un muşteriu pentru Mănăstirea Doamnei. Din acelaşi an este şi o adeverinţă pentru 300 de lei, „havaetul telalâcului” pentru vânzarea moşiei Băiceni, primiţi de la Constantin Palade. La 2 mai 1830, Ştefan vornic îl anunţă pe „luminatul stăpân” Constandinică <Palade> că-i trimite un muşteriu pentru moşia Mănăstirii Doamnei, disculpându-se pentru faptul că potenţialul cumpărător, aga Scarlat Miclescu, după ce oferise iniţial 70 de galbeni, n-a vrut apoi să dea decât 60 de galbeni.
Dicționar de termeni istorici:
Serdar – inițial commandant military. Era rânduit de domn să judece sau să cerceteze pricini, să facă hotărnicii sau să execute porunci domnești. La acea dată, 1829, serdarul era drja un dregător fără dregătorie, fiind un titlu boieresc onorific
Havaetul telalâcului – venitul obținut de către cel care a intermediat vânzarea moșiilor.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
