S-a născut în jurul anului 306, în Nisibis, Siria. În ciuda persecuțiilor lui Diocleţian, şi în ciuda faptului că în Nisibis își aveau sălaș o mulțime de religii păgâne, Sfântul Efrem a crescut într-o atmosferă creștină autentică. Din minele sale putem trage concluzia că ambii săi părinți erau creștini. Mai mult, Sfântul Efrem a crescut sub îndrumarea Sfântului Iacob, primul episcop din Nisibis, ales în 308. Efrem a fost botezat de tânăr și apoi hirotonit diacon. Înzestrat cu darul lacrimilor și cu un enorm talent poetic, Sfântul Efrem și-a început astfel lucrarea sa de conducere a oamenilor spre Hristos.
După ce orașul a scăpat de trei asedii ale perșilor (Sfântul Efrem punând-le pe seama rugăciunilor Sfântului Iacob), împăratul Iulian Apostatul, în urma unei campanii militare dezastruoase, a fost silit să încheie o pace prin care a cedat Nisibisul perșilor. Sfântul Efrem s-a refugiat astfel în Edessa, unde a și trecut la Domnul în 373 sau 379, după ce într-o călătorie la Cezareea Capadociei s-a întâlnit cu Sfântul Vasile cel Mare. A fost înmormântat în cimitirul unde erau înhumați străinii.
Sfântul Efrem Sirul a făcut foarte multe comentarii la Sfânta Scriptură.
De la Sfântul Efrem ne-au rămas peste 400 de mine. Cea mai cunoscută compoziție a sfântului este rugăciunea care îi poartă numele și care a intrat şi în slujbele Bisericii din Postul Mare și anume:
„Doamne și Stăpânul vieții mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânei și al grăirii deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi mie, slugii Tale!
Așa Doamne, Împărați, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti vecii vecilor. Amin”
O fărâmă din inima ta
Un tânăr monah a întrebat un pustnic înțelept:
– Care este taina înțelegerii cu toți oamenii?
Bătrânul pustnic l-a privit îndelung, s-a gândit o vreme în tăcere și i-a răspuns:
– Să dăruiești ceva, fiecărui om întâlnit în cale.
– Să dau de pomană?
– Să dăruiești un zâmbet, o vorbă bună, o pâine…iubire, compasiune, înțelegere…, adică o fărâmă din inima ta!
Deși nu știm, avem ceva de dăruit fiecărui om.
– Preot Sandu OLIVIAN
