A trăit în secolul al IV-lea, pe vremea împăratului Grațian. S-a născut în Melitina (Armenia), din pântece sterp și neroditor. Numele său înseamnă în limba greacă “voie bună”. La vârsta de 29 de ani a ajuns la Ierusalim și s-a nevoit într-o peșteră.
Aici a săvârșit nenumărate minuni: a hrănit 400 de călători, în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane; a deschis porțile cerului, tămăduind pământul de nedorire și a făcut posibil, cu rugăciunea lui, ca multe femei sterpe să aibă copii.
Una dintre aceste femei a fost soția lui Terevon. Acesta și-a adus soția stearpă înaintea lui Eftimie și i-a spus: “Știu să mă plec cinstite părinte, că te va asculta pe tine Dumnezeu, dacă te vei ruga; pentru că El face voia celor ce se tem de Dânsul. Deci, fiindcă atât de multă vreme a trecut și nu m-am putut învrednici a avea fiu, pentru că aceasta era stearpă, te rog cinstite părinte, roagă pe Iubitorul de oameni să ne dăruiască nouă fiu”. Bătrânul înțelegând credința lor, i-a pecetluit de trei ori cu semnul Crucii, atingând cu mâna pântecele femeii și a zis: “Mergeți, bucurând-vă întru Domnul, pentru că iată vă dăruiește prin iubirea Lui de oameni trei fii, parte bărbătească”. Crezând cuvintele sfântului bătrân, s-au dus cu bucurie la ale lor; apoi a zămislit cea stearpă trei fii, după prorocia părintelui purtător de Duh.
Sfântul Eftimie a fost și un mare apărător al dogmelor bisericești. Lupta împotriva lui Nestorie, iar pe Chiril al Alexandriei l-a numit luptător și învățător al dreptei credințe. A recunoscut cele două nașteri ale Fiului, adică pe cea veșnică din Tatăl și fără trup și pe cea sub vreme, din Fecioara Maica, cu trup însuflețit; a mărturisit că în Hristos sunt două firi – dumnezeiască și omenească, dar neamestecate, neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite.
Slujitori ai marelui Eftimie au grăit despre dânsul: “Nu l-am cunoscut mâncând ori vorbind cu cineva fără de mare nevoie, afară de sâmbăta și de duminica. Nu l-am văzut pe dânsul cumva dormind pe coastele sale, ci uneori șezând puțin, iar alteori o frânghie spânzurată într-un colţ al acoperământului chiliei ținând-o cu amândouă mâinile, se împărtășea puțin de somn pentru nevoia firii”. Sfântul Eftimie cel Mare a trecut la cele veșnice la vârsta de 97 de ani.
– Preot Sandu OLIVIAN
