S-a născut în jurul anului 290, în Capadocia. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. La împlinirea vârstei de 12 ani, a ajuns în grija stareței Niofora, pentru că tatăl ei a devenit pustnic, iar mama sa a luat decizia să-și petreacă viața îngrijindu-se de săraci și de cei în suferință. Cu binecuvântarea episcopul Iuvenalie, a plecat din Ierusalim către Armenia. În anul 315 a ajuns în Mtskheta, locul în care, potrivit celor mărturisite de stareța Niofora, s-ar afla „Cămașa lui Hristos“.
Sfânta Nina a trecut la cele veșnice pe data de 14 ianuarie 338. La moartea ei, Sfânta Nina a fost depusă în raclă la Mănăstirea Bodbe din Kakheti, mormântul acesteia devenind un vestit loc de pelerinaj. De asemenea, crucea Sfintei Nina, făcută din crengi de viță-de-vie și prinsă cu părul sfintei, a devenit simbolul creștinătății georgiene.
Sfinții Părinți care au fost uciși în Muntele Sinai şi Rait, sunt sărbătoriți pe 14 ianuarie.
Au trăit în secolele IV şi V şi au fost omorâți de barbarii din Arabia şi Etiopia. Părinții din Muntele Sinai își petreceau zilele în chilie, pentru dobândirea liniștii. Ava Antonie spunea în acest sens, că precum peștii care stau la uscat mor, tot astfel şi călugării care stau în afara chiliei, își pierd liniștea. Se adunau în biserică şi făceau împreună priveghere de noapte numai sâmbătă seara spre duminica, iar dimineața, la Sfânta Liturghie se împărtășeau cu toții. Vederea lor era îngerească, pentru că se topiseră trupurile lor de înfrânare şi de priveghere; căci viețuiau ca şi când erau lipsiți de trupuri, neavând nimic din cele ce s-au obișnuit a aduce plăcere şi patimi. Își hrăneau trupul cu puține fenice sau muguri de stejar. Unii mâncau o dată pe zi, alții în a doua sau a treia zi, iar alții numai o dată pe săptămână își întăreau trupul neputincios cu hrana.
Barbarii, căutând aur şi negăsind, i-au ucis pe părinții din Muntele Sinai si Rait. Monahul Amonie mărturisește că în prima năvălire a barbarilor au pierit 38 de părinți în Sinai şi 39 în Rait.
Povestea unui băiețel
În timp ce un om își schimba roata la mașina nouă, băiețelul lui de patru ani a luat o piatră ascuțită şi a început sa zgârie aripa mașinii. Mânios, bărbatul a luat mâna copilului și l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-și dea seama că avea în mână o cheie.
La spital, copilul şi-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când şi-a văzut tatăl… copilul a întrebat cu ochii plini de durere: „Tati, îmi vor creşte degetele la loc?”.
Bărbatul a rămas împietrit de durere; s-a întors la mașină şi a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte… stând în faţa mașinii, s-a uitat la zgârieturi; băiețelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.
Mânia si Dragostea nu au limite.
Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiți.
– Preot Sandu OLIVIAN
