S-a născut la Tesalonic, din părinți nobili şi bogați, care au crescut-o cu mare evlavie pentru credința creștină. După moartea părinților, s-a închinat pe sine cu totul rugăciunii şi cugetărilor dumnezeiești în propria ei casă. Din dragoste pentru Hristos, mărturisea adesea: „O, cât de mincinoasă este viața tinereții, întru care fie te smintești, fie smintești pe alții! Cu cât mai bună este bătrânețea! Iar sufletul meu se umple de tristețe văzând cât trebuie să aștept până ce voi urca la Domnul”. Ea şi-a vândut toate averile, a împărțit venitul săracilor, şi a trăit după aceea numai din munca mâinilor ei. În acea perioadă, împăratul Maximian a decretat că oricine poate să ucidă în voie creștini oriunde îi va afla, fără nicio judecată şi nicio sentință. Pentru că a mărturisit că este creștină, Sfânta Muceniță a fost ucisă, de către un soldat, în timp ce mergea spre biserică. Moaștele ei sunt prezente la Tesalonic, în Biserica „Sfântul Dimitrie”.
Despre pace
Toți oamenii vor să aibă pacea, dar nu știu cum să ajungă la ea. Paisie cel Mare s-a mâniat și l-a rugat pe Domnul să-l izbăvească de mânie. Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Paisie, dacă nu vrei să te mânii, nu dori nimic, nu judeca pe nimeni, nu urî pe nimeni, și nu te vei mai mânia”.
Astfel, orice om, dacă-și taie voia lui înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, va avea totdeauna pace în suflet, dar cel căruia îi place să-și facă voia sa, nu va avea pace niciodată.
Sufletul care s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu îndură cu ușurință orice întristare și orice boală, pentru că, atunci și când e bolnav, el se roagă și vede pe Dumnezeu: „Doamne, Tu vezi boala mea. Știi că sunt păcătos și neputincios. Ajută-mă să îndur totul și să-Ți mulțumesc bunătății Tale”. Și Domnul alină boala și sufletul simte ajutorul dumnezeiesc și stă înaintea lui Dumnezeu vesel și mulțumitor.
Dacă te lovește orice fel de nenorocire, gândește-te: „Domnul vede inima mea, și dacă îi e pe plac, totul va merge bine atât pentru mine, cât și pentru ceilalți”, și astfel sufletul tău va avea întotdeauna pace. Dar dacă omul va începe să murmure: „Aceasta n-ar trebui să fie așa… aceasta nu e bine”, nu va avea niciodată pace în suflet, chiar dacă ar posti și s-ar ruga mult.
Apostolii au avut o mare predare voii lui Dumnezeu; așa se păstrează pacea. Tot așa și toți marii sfinți au îndurat toate întristările predându-se voii lui Dumnezeu.
Domnul ne iubește și de aceea nu ne putem teme de nimic, afară de păcat, pentru că prin păcat se pierde harul și fără harul lui Dumnezeu vrăjmașul vânează sufletul, așa cum vântul sau fumul mână o frunză uscată. Trebuie să ne aducem aminte cu tărie că vrăjmașii înșiși au căzut prin mândrie, că ei se străduiesc mereu să ne împingă pe aceeași cale și că pe mulți i-au înșelat. Dar Domnul a zis: „învățați de la Mine blândețea și smerenia și veți afla odihnă sufletelor voastre” [Mt 11, 29](Sf Siluan Athonitul)
