Atunci când, aflat la guvernare, nu ești capabil să îndeplinești nici măcar o câtime din ceea ce ai promis în campania electorală, treaba asta dă al naibii de prost în vederea viitoarelor alegeri. Pentru că pe aleși nu-i interesează decât ce anume li se întâmplă odată la patru ani. Dacă sunt aleși sau dacă vor fi nevoiți să lustruiască băncile opoziției. Bine, nu mai face nimeni opoziție gratuită; de-a lungul timpului cei care au alternat la butoane au creat posturi călduțe la stat și sinecuri dolofane numai bune de făcut opoziție în caz de ceva. Dar tot mai bine la butoane…
Da, dă foarte prost să guvernezi și să nu ai cu ce te lăuda. Politicienii încă n-au reușit să se debaraseze de apucăturile comunismului pe care pretind că l-au îngropat. Cam așa era și pe atunci; tovarășii se lăudau cu realizări mărețe, deși populația știa adevărul. Ceaușescu n-a murit; s-a spart într-o mulțime de Ceaușești mai mici, care îi continuă munca mânați nu de mărețe idealuri, ci de setea de parvenire.
Și, când nu ai vești bune, trebuie să le fabrici. Cum se fabrică veștile bune pentru populație? Simplu. Se ia un fapt banal și se transformă într-o posibilă veste proastă. Apoi guvernul vine să precizeze că nu e panică, se rezolvă. Dar prin intervenția specialiștilor din guvern. Luna trecută au început să circule vești îngrijorătoare privind salariile medicilor, apoi ale profesorilor. Salariile cadrelor medicale sunt în pericol! Dascălii riscă să nu-și mai primească salariile în decembrie! Nu mai sunt bani de pensii până la sfârșitul anului… Cam așa sunau titlurile de pe burtiera televiziunilor, mai ales ale celor de partid, ceea ce ridica unele semne de întrebare. Cum, dom’le, cum se poate așa ceva? Păi ăștia nu erau cu guvernul? A, da, au început să spună adevărul…
Dar după noianul de vești proaste au venit și cele bune. Miniștrii de resort au făcut ceea ce era de făcut și salariații își vor primi banii în decembrie. Ăsta da motiv de laudă. Pe bune?! Astea sunt realizările guvernului? Și situația asta cu „nu sunt bani de salarii, dar facem ce este omenește posibil” nu e de dată recentă (aparent scuzabilă de faptul că, în plină criză sanitară, inconștienții din politică s-au jucat de-a format guvernul și coaliția); istoria se repetă an de an. Guvernul rezolvă pe ultima sută de metri și bugetarii mai mărunți își petrec sărbătorile cum și le petrec, dar fără să se mai împrumute din bancă sau de la rude.
Într-o țară condusă de oameni normali și cu bun simț, astfel de vești bune sunt inexistente. Pentru că e normal să-ți primești salariul pentru care ai muncit. Nu e nimic spectaculos în asta. E perfect normal. Doar în România banalul devine extraordinar printr-un artificiu jalnic. Ciudat e faptul că niciodată nu planează primejdia ca visteria statului să rămână fără bani de pensii speciale și de serviciu. Niciodată nu vine guvernul cu știri panicarde de genul că nu mai există resurse pentru plata salariilor demnitarilor sau magistraților de rang înalt. Niciodată nu se pune problema că s-ar putea ca sărbătorile de iarnă să găsească armata de clienți și sinecuriști fără parale în cont. Doar amărâții au parte de vești bune după ce, în prealabil, se aruncă bomba. Dacă n-ai ce dezamorsa, trebuie să improvizezi.
Nimic despre creșterea explozivă a prețurilor la energie electrică și gaze; acolo nu se bagă guvernul pentru că e piață liberă. Dar la plătit salarii în decembrie nu e problemă. Se face rectificare bugetară, se mai bagă miniștrii în seamă. Au făcut ceva, deci trebuie lăudați. Înainte să zboare, Florin Cîțu încerca să relanseze patriotismul susținând că PIB-ul României l-a depășit pe cel al Ungariei. Da, veste bună. Dacă ținem cont că PIB-ul se calculează pe cap de locuitor, parcă vedem rânjetul cinic din spatele afirmației. Nu de alta, dar au murit cu zile prea mulți români pentru ca produsul intern brut să stârnească invidia vecinilor.
Nu suntem de invidiat, suntem de plâns. Asta e, de fapt, marea realizare a politicienilor. Restul sunt doar vești proaste.
