Fostul președinte al PNL, Valeriu Stoica, crede că distrugerea coaliției PNL-USR-UDMR și compromiterea liberalilor a fost finalul unui plan bine ticluit. Alții spun că în fapt am asistat la un festival de nepricepere și prostie, care a scos la iveală degradarea continuă a calității oamenilor care intră în politică, deopotrivă sau în oglindă cu întreaga societate românească. Cert este că în mai puțin de un an de la alegerile care au dat o majoritate anti-PSD, președintele Iohannis i-a readus pe socialiști la putere. Și nu oricum, ci în poziție de stăpâni.
Și așa, ne aducem aminte că le-a mai înlesnit odată drumul către putere, ba chiar către cea mai răsunătoare victorie din istoria PSD, atunci când a impus-o în fruntea liberalilor pe inenarabila Gorghiu. Exact cum a procedat acum cu nevolnicul Cîțu. Sunt atât de multe coincidențe în modul de operare din cele două situații încât e greu de crezut că la mijloc este doar prostie și inabilitate politică.
O analiză a actualului cabinet, umflat doar pentru a satisface clientela PSD, ne arată o combinație fatală de premise de corupție, incompetență și propagandă, un guvern de pradă, construit pentru împărțirea resurselor, nu pentru reforme. Toate promisiunile și toate angajamentele luate înainte de alegeri au fost încălcate, iar rezultatul este una dintre cele mai proaste și potențial corupte guvernări. Prăbușirea poziției liberalilor și trecerea PNL de la rolul de locomotivă a guvernării la acela de vagon s-a înfăptuit prin intervenția brutală a lui Klaus Iohannis.
Primul pretext a fost conflictul său cu ministrul USR al justiției în chestiunea numirii procurorilor. Dar dacă nu ar fi fost acela, s-ar fi găsit cu siguranță altul. Nu că Stelian Ion ar fi fost vreo lumină de ministru dar nu el era atunci ținta ci, după cum a reieșit mai târziu, întregul USR. Ce rost a mai avut atunci circul cu cooptarea USR la guvernare, când alianța de astăzi se putea înfăptui de la bun început, pe motiv de „altfel nu se poate”, același care a fost invocat și săptămâna trecută?
Răspunsul e simplu, mă rog, a devenit abia acum simplu de înțeles: PNRR. Cu un PSD conservator la putere, acuzat insistent de fraude și corupție, Comisia Europeană – dominată copios de progresiști – nu ne-ar fi aprobat planul în veci, vezi cazurile Ungariei și Poloniei. Cei care îl manevrează pe Iohannis au înghițit gălușca amară, i-au luat pe progresiștii români în guvern, i-au pus să negocieze ei PNRR, l-au obținut, după care s-au descotorosit de ei. Nu a fost ușor, dar le-a ieșit. Iar președintele a dat, fără să ezite, viitorul țării la schimb pentru propriul său confort. Fiindcă, dacă nu s-ar fi conformat, protectorii dar și îndrumătorii săi i-ar fi aranjat cu siguranță suspendarea și apoi demiterea.
Un plan pus la cale de către cine? Sau cu ajutorul cui? Că Iohannis singur nu avea cum, cu toată consilierea generoasă a lui Mutti (Angela Merkel, fostul cancelar german – n.a.) și simpatia, ba chiar sprijinul fățiș al fostei administrații americane. În primul rând pentru că nu avea oamenii și nici resursele. Cine le avea? Cine l-a mai propus odată drept premier? Răspunsul se află în interiorul grupurilor de interese pe care le numim generic „sistemul ticăloșit” ori, pe scurt, GRIVCO.
O asociere inițiată de ofițeri și colaboratori ai fostei Direcții de Informații Externe a lui Ceaușescu și care a moșit cel puțin patru guverne până acum. Da, președintele din umbră este Dan Voiculescu. Nu spun nici că e bine nici că e rău ci doar că este util să știm de unde vin ordinele și la ce să ne așteptăm. Singurul care l-a învins vreodată a fost un bețivan care-i permitea ibovnicei să se așeze cu fundul pe biroul prezidențial. Sper să nu ajungem să-l regretăm.
