Din nou Consiliul Local Botoșani discută despre subvenția acordată acestui colos cu picioare de lut numit termoficare centralizată. În esență, este vorba despre cum o bună parte din banii noștri, plătiți pe taxe și impozite locale, se duc pe sponsorizarea unei firme a consiliului local, menită să încălzească cel mult un sfert din populația municipiului, plus câteva clădiri administrative.
Trebuie menționat că o treime din cei aproximativ zece mii de botoșăneni beneficiari de căldură subvenționată, primesc și alte forme de ajutor pentru sezonul rece, tot din bugetul local. Deloc de neglijat e și faptul că o altă treime dintre sponsorizați nu achită nici măcar prețul mai mic ce le revine, adunând datorii vechi de ani de zile. Cu toate acestea, în fiecare buget anual, este prinsă suma de circa două milioane de euro, ca subvenție la încălzire.
Oare câți bani mai trebuie transformați în fum de termoficarea centralizată, sau îngropați în conducte ce plimbă apă clocotită pe sub oraș, pentru ca aleșii locali să se convingă o dată pentru totdeauna că acest sistem este o prostie care n-a funcționat și nici nu va funcționa vreodată?
Știm cu toții argumentele: încălzirea centralizată este mai puțin poluantă decât suma centralelor individuale. Și, făcând cogenerare, adică aburul este folosit și pentru producerea de electricitate, o asemenea instalație ar trebui să facă mult mai ieftin căldură decât o face centrala de apartament.
Așa o fi, dacă Botoșani ar fi Viena, unde chiar funcționează un astfel de system, și dacă România ar fi Austria sau măcar Germania. În realitate, toate aceste argumente sunt mereu puse în față pentru a masca ineficiența cronică a sistemelor de încălzire centralizată din țara noastră. Pentru cazul că ați uitat, vă reamintesc că, în capitală, primăria generală tocmai a cerut de la guvern aproape un miliard de euro pentru subvenționarea căldurii în această iarnă, din banii dați de noi toți pe taxe și impozite. Cum ar veni plătim și pentru săracii noștri, dar și pentru cei din capitală, acolo unde, zilnic, două mii de metri cubi de apă fierbinte ajung la canalizare sau inundă subsolurile, o risipă care face ridicolă orice discuție despre poluare.
Iar cât despre eficiență, ne confruntăm cu o problemă logică elementară: dacă termoficarea locală, care a înghițit zeci de milioane de euro pentru refacere și reabilitare, ar produce ieftin, la ce mai are nevoie de subvenție? Deci este evident că în veci nu va reuși să ajungă la prețul de cost al căldurii făcută cu o banală centrală de apartament, caz în care consilierii locali vor arunca iar și iar cu bani, la nesfârșit.
Faptul că acest sistem este anacronic și costisitor o pot spune toate conducerile asociațiilor de proprietari din municipiu, care au de peste zece ani conturile blocate de executori pentru datorii la defuncta societate de termoficare, aflată în lichidare. N-a funcționat nici atunci și nu va funcționa nici de acum înainte. Singurul experiment făcut în municipiu cu o centrală de scară, pentru doar patruzeci de apartamente, a eșuat lamentabil după doar câțiva ani, locatarii preferând să mai cheltuiască o dată pentru a-și monta centrale individuale. În acest caz, doar jumătate din proprietari plateau regulat gazul consumat, cam ca la termoficare. Poate o fi ceva moștenit din comunism: al tuturor și al nimănui, la fel ca și termoficarea centralizată.
Probabil că se pot găsi soluții și pentru cei care nu-și pot permite altfel: credite oferite de primărie, sau garantate de aceasta, pentru montarea de centrale de apartament. Cu banii plătiți pe subvenție de primărie și cu cei plătiți de oameni, în cel mult trei ani ar putea fi montate peste tot centrale individuale.
Ori poate privatizarea acestui serviciu ar fi o altă posibilă soluție. Pentru că, evident, un patron nu ar accepta șefi numiți politic, de un profesionalism discutabil, ar tăia pilele care supraîncarcă schema de personal și ar executa fără milă datornicii.
Însă niciuna din aceste decizii curajoase nu pare a avea sorți de izbândă, pentru că ambele ar însemna suprimarea colosului cu cel mai mare coș de fum din zonă, actualmente nefolosit, de la capătul orașului. Și ar fi păcat de atâția prieteni care ar rămâne pe drumuri. Mai ales că subvenția nu înseamnă nimic: banii tuturor, deci ai nimănui.
