Era din pământul Sihem, din țarina lui Vitaharam. A trăit cu opt sute de ani înainte de nașterea lui Hristos. Numele Avdie se tâlcuiește „robul Domnului“. A slujit mai întâi lui Ahav și apoi lui Ohozia. Murind Ahav și după dansul luând împărăția lui Israil fiul său Ohozia, în acea vreme Sfântul Avdie slujea în rândurile ostașilor. Şi a fost el unul din cei trei căpitani care s-au trimis de Ohozia la Ilie Prorocul cu câte cinci soldați, dintre care peste doi, căzând foc din cer, i-a ars, după cuvântul prorocului.
Iar al treilea căpitan, care era Avdie, a fost miluit pentru că s-a apropiat cu smerenie de Sfântul Proroc Ilie și s-a închinat în genunchi înaintea lui și l-a rugat, zicând: “Omule al lui Dumnezeu, cruță sufletul meu și sufletele robilor tăi.” Deci Sfântul Ilie l-a cruțat pe el și l-a sculat, ducând-se împreună cu el la împărat. Din acea vreme a lăsat Avdie slujba împăratului și a mers în urma Sfântului Proroc Ilie, luând duhul proorociei, precum cel ce păzise și hrănise pe prorocul Domnului și precum cel ce urmase prorocului. Apoi murind, a fost îngropat împreună cu părinții săi.
Opera lui este cartea cea mai scurtă din Vechiul Testament: are doar 21 de versete.
Crucea vieții
Se povestește cum Dumnezeu se îndură de un om care se văita de crucea sa. O găsea prea grea pentru puterile sale. Dumnezeu îl conduse într-o sală în care erau expuse toate crucile oamenilor și-i spuse: “Alege-ţi una!”. Omul începu să caute. Atunci văzu acolo mii de cruci de granit, altele de stâncă, altele din plumb, altele din fier, altele de foc, altele cu spini muți, altele din lemn… se uită la toate crucile și niciuna nu i se potrivea. Deodată descoperi într-un colț o cruce, nu era prea grea, nici prea ușoară, așa ca și cum ar fi fost croită și făcută special pentru el. Pe aceasta voia s-o poarte de acum înainte și i-o arătă lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu i-a zis:
-Ai ales tocmai crucea ta.
Întotdeauna Dumnezeu, după ce ne alege crucea vieții fiecăruia, o cântărește, o observă bine, apoi ne-o pune în spate.
– Preot Sandu OLIVIAN
