Legea 267/2021, publicată acum câteva zile în Monitorul Oficial, prevede că începând cu chiar prima zi a anului viitor instituțiile statului nu vor mai putea cere cetățenilor și firmelor cópii de pe acte care există deja în arhivele proprii sau ale altor instituții ale statului. Legea vizează debirocratizarea sistemului administrativ prin facilitarea obținerii de cópii ale diverselor documente de care ar putea fi nevoie pentru soluționarea unei cereri printr-un simplu e-mail între instituții, cu acordul expres al celui care a făcut cererea.
Mai concret, dincolo de păsăreasca administrativă, persoanele care au depus o cerere pentru a li se furniza un serviciu public nu vor mai trebui să prezinte cópii de pe documentele deja emise de alte entități. Aici ar trebui să urmeze un imens hohot de râs, fiindcă este mai mult decât evident că măsura nu se poate aplica. Nu de la 1 ianuarie, dar nici măcar în câțiva ani de aici înainte. În zilele noastre, da, acelea în care se poate trimite orice fotografie a unui document de pe telefon, funcționarii au calculatoare pe birou doar ca să mai scrie odată, de mână – pe tastatură, toate datele înscrise pe hârtiile pe care le cer petenților.
Și registrele, la fel, sunt dublate pe calculator. Plus alte mii de situații, totaluri și raportări pe care nu le mai citește nimeni, niciodată. Și nici nu se duc în vreo bază de date utilizabilă în alte instituții. Nu, pur și simplu, odată la câțiva ani dispar. Fie sunt schimbate calculatoarele, fie „cade” sistemul de operare, fie se pierd bazele de date, fie sunt distruse din nepricepere sau rea voință. De aceea, birourile din aceeași instituție cer oricărui petent a o suta copie după acte care există deja în aproape toate birourile vecine.
Guvernanții știu în mare cam care este situația în teren, așa că au decis ca măsura să se aplice în prima fază doar instituțiilor centrale (ministere, autorități etc.), dar nu și primăriilor, serviciilor locale, taxelor și impozitelor locale. Acest lucru va fi posibil doar după ce va apărea un act normativ prin care să se stabilească regulile interogărilor inter-instituționale de date. Adică la Sfântul Așteaptă, pentru că, în afară de crearea unor baze de date cu acces comun (în „ferme de servere”, care costă enorm), mai este nevoie și ca fiecare funcționar cu drept de interogare să dețină o semnătură electronică.
Știm deja ce înseamnă toate acestea: licitații pe care să le câștige marile concerne de profil, contestate, judecate și rejudecate, atribuite apoi unor firme de căsuță poștală dintr-un paradis fiscal, subcontractarea către firme de partid și umflarea devizelor, descoperirea ulterioară a șpăgilor și făptuitorilor, două-trei condamnări ușoare și… gata! Totul va dura vreo șapte ani, statul nu va recupera nicio lețcaie, iar noi vom merge tot cu dosarul cu șină în care să fie prinse cópii de pe absolut toate înscrisurile familiei de la străbunici în jos.
În fapt, legea aceasta este aprobarea unei ordonanțe de urgență de acum patru ani, deși în Parlament mai exista o propunere similară, rămasă nedezbătută. Ce i-a apucat acum, așa, deodată? Păi e simplu, vin banii europeni. Prin această prismă e mai ușor de înțeles ce tot negociază ei acolo, ca să moșească un guvern. Avem legea, o vom bifa la Bruxelles ca punct îndeplinit, deși va rămâne inaccesibilă cetățeanului de rând pentru multă vreme. Însă banii alocați aplicării ei vor fi cheltuiți, fără îndoială, până la ultimul cent, la asta politicienii noștri se pricep de minune. Asta negociază, și nu numai în acest domeniu.
