În fiecare an, pe 9 noiembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Nectarie Taumaturgul. Acest sfânt s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orășel situat în provincia Tracia din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani s-a îndreptat către Constantinopol, dornic să-şi continue studiile. În anul 1866, a ajuns în insula Chios, unde a lucrat ca pedagog și dascăl. La 27 de ani, a devenit monah la Mânăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an de zile a fost hirotonit diacon, primind numele Nectarie.
După ce a absolvit cursurile Facultății de Teologie din Atena, în anul 1885, a plecat în Egipt. Aici a slujit la biserica “Sfântul Nicolae”, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie l-a hirotonit mitropolit onorific de Pentapolis.
Exilat în Grecia
Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie că ar vrea să ia locul patriarhului, a fost trimis în anul 1890 în Grecia. Patriarhul Sofronie a dat o ordonanță, prin care i-a retras cinstea arhierească. În Grecia, a ajuns director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.
A renunțat la funcția de conducător al Seminarului Teologic și a întemeiat Mânăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A trecut la cele veșnice pe 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat timp de un an și jumătate chinurile cancerului. Deși a murit din cauza cancerului, el este grabnic vindecător de cancer și de alte boli grave.
Printr-o întâmplare minunată, trupul său a fost descoperit neputrezit și izvorând mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Canonizarea sa a avut loc în 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.
Creștinii se pot închina moaștelor Sfântului Nectarie la Mânăstirea Radu Vodă din București, sau biserica “Sfântul Nectarie” din cartierul Alexandru cel Bun, din Iași.
Vanitatea
Regele Pedro al Braziliei a vrut să ridice primul spital public în țara sa, dar n-a găsit banii necesari cu niciun chip. Atunci, a dat sfoară în țară, că oricine va dărui pentru spital un milion de pesos, va deveni duce, cine va da o jumătate de milion, conte, iar pentru o sută de mii de
pesos, baron. Cât ai clipi, s-au strâns banii trebuitori pentru ridicarea spitalului.
Toată suflarea a venit la inaugurare și pe placa comemorativă au putut citi: “Spitalul a fost ridicat de vanitatea omenească, pentru cei suferinzi”.
– Preot Sandu OLIVIAN
