S-a născut în satul Basarabi, la sud de Dunăre (în Bulgaria). A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul “imperiului” vlaho-bulgar de la Tarnovo, întemeiat de frații Petru și Asan. Iubind viața ascetică, se va retrage într-o peșteră. Nu știm cât timp s-a nevoit în această peșteră și nici când a trecut la cele veșnice. Tradiția spune că înainte de a muri, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului. Moaștele sale au rămas multă vreme sub ape, pânăa când o copilă care pătimea de duh necurat a avut o revelație: i s-a arătat Sfântul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: “Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui”. Părinții vor merge la locul indicat în vis, lângă râul Lom, și vor găsi trupul neputrezit al sfântului între două pietre.
Moaștele Cuviosului Dimitrie vor fi duse și așezate în biserica din Basarabi. Au stat în această biserică până în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov, trecând prin satul Basarabov, a luat moaștele cu intenția de a le trimite în Rusia. Însă, la rugămintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromână, precum și a mitropolitului Grigorie II al Ţării Românești, le-a dăruit poporului român. Moaștele au fost așezate cu cinste, în iunie 1774, în actuala catedrală patriarhală din București.
Menționăm că racla cu moaștele Cuviosului Dimitrie a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureștiului de mai multe ori. Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, în 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranța opririi epidemiei de holeră și în 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotărâtă în ședințele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dintre anii 1950-1955.
Cu timpul, Sfântul Dimitrie Basarabov devine ocrotitorul Bucureștilor. Este proclamat oficial ocrotitorul orașului București de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793).
Sfânta Biserică
Dorind să-l contrazică, un necredincios îi spuse unui creștin:
– Voi, creștinii, spuneți că Dumnezeu este oriunde. Dacă este așa, de ce te mai duci la Biserică, să asculți predica, când oricum Îl vedem peste tot.
– Așa este, pe Dumnezeu, cei cu credință Îl văd peste tot și prin toate, însă privește! Chiar dacă aerul este încărcat pretutindeni cu vapori de apă, aceștia nu-ti astâmpără setea și, de aceea, mergi la fântână. La fel și noi, creștinii, mergem la Biserică așa cum tu mergi la fântână. Tu îți astâmperi setea trupului cu apa proaspătă și rece a fântânii, noi ne astâmpărăm setea sufletului cu apa dătătoare de viată veșnică: Cuvântul lui Dumnezeu.
– Preot Sandu OLIVIAN
