Pandemia de Covid scoate la iveală încă o dată problemele cu care se confruntă botoşănenii care ajung la spital. Aceştia sunt trataţi tot mai des cu lipsă totală de empatie şi implicare, iar aparţinătorii reclamă că rudele nu sunt băgate în seamă cu orele, deşi au nevoie de îngrijiri. Problema este, însă, că oamenii se tem să reclame oficial astfel de situaţii, iar în acest context nu pot fi luate nici măsuri. În rarele cazuri în care astfel de întâmplări sunt făcute publice, hăţişul birocratic face aproape imposibilă pedepsirea cuiva.
După cazul bătrânei care a ajuns să sune la 112 de pe patul de spital pentru că nimeni nu venea în salon să o ajute să meargă la baie, rudele unei alte paciente au ajuns să fie disperate după ce femeia a fost internată pe o secţie suport Covid, din cadrul Spitalului Judeţean. „Nu a venit nimeni în salon cu orele. Mai erau trei bolnave, puse la oxigen, şi au început să ţipe, să urle, că le este rău şi nu a venit absolut nimeni. Am dat telefon la spital şi nu a răspuns nimeni. Pacienta este cu diabet şi trebuie să mănânce de câteva ori pe zi şi este imobilizată. Nimeni nu îi dă mâncarea. M-a sunat plângând că vrea acasă, că nu mai poate suporta ce se întâmplă acolo”, a spus fiica unei paciente din spital. Femeia a cerut să rămână sub anonimat, deoarece susţine că se teme ca mama sa să nu aibă de suferit în cazul în care numele său ar fi făcut public.
„Dacă le sancţionezi, imediat te ameninţă cu procese”
Reprezentanţii unităţii sanitare spun că tocmai aceasta este una dintre marile probleme, faptul că nimeni nu reclamă în mod oficial. „Sunt tot felul de sesizări. Este drept, acum tot mai multe, dar majoritatea sunt verbale. Nimeni nu face o sesizare în scris, cu nume şi prenume, cu nişte date concrete. De multe ori am verificat personal unele sesizări venite chiar şi pe reţele de socializare. Unele sunt îndreptăţite, altele nu. Încerc chiar eu să remediez anumite deficienţe şi le scriu oamenilor respectivi”, a spus economista Doina Caba, managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă.
Una dintre explicaţiile oficiale pentru faptul că pacienţii nu sunt verificaţi în saloane ar fi numărul mic de asistenţi din spital. De altfel, pe o secţie cu 50-60 de paturi sunt trei asistenţi ziua şi doi noaptea, cu un medic şi unul sau doi infirmieri. Cu pacienţi cu nevoi tot mai mari, în stare tot mai gravă, personalul este astfel depăşit numeric.
„Sunt unele pe care nu le vezi aproape toată ziua, pentru că umblă prin saloane, întreabă bolnavii cum se simt, îi verifică, sunt la tratamente. Altele, în schimb, reuşesc să evite cu succes munca toată tura. Dacă le sancţionezi, imediat te ameninţă cu procese sau cu sindicatul. Nu poţi lua nicio măsură. Şi la comisia de disciplină dacă le chemi, nu rezolvi nimic. Atunci, ce să crezi, nu că sistemul este greşit, iar unii profită din plin de el?”, se întreabă retoric un medic şef de secţie, nemulţumit de mai multe asistente.
Sistem de partea angajaţilor problemă
Structura şi organizarea sistemului sanitar de stat este atât de bine pusă la punct în favoarea unor astfel de situaţii, încât acelaşi medic a povestit faptul că a încercat de cinci ori să mute o asistentă indisciplinată, dar niciodată nu a avut sorţi de izbândă.
Izolarea completă a pacienţilor faţă de familii de la începutul pandemiei a îngreunat şi mai mult procesul de tratare al acestora. Astfel, până acum, familiile puteau merge la spital şi aveau astfel grijă de un bolnav vârstnic, îi aduceau mâncare de acasă. Acum, însă, acest lucru nu mai este posibil şi chiar şi pachetele cu mâncare aşteaptă cu orele. „Pachetele cu mâncare aşteaptă de dimineaţă să fie ridicate, în conjunctura în care unii pacienţi au nevoie să li se suplinească masa. Ca să poţi să obţii informaţii despre bolnavi, nicio şansă. Sună telefoanele pe secţie şi nu răspunde nimeni cu orele. În saloane se intră numai la orele de tratament”, a spus un aparţinător al unui pacient internat în spital.
„Calitatea celor care se prezintă la concursuri este deficitară”
Managerul Spitalului Judeţean spune că a încercat în repetate rânduri să facă angajări pentru a mai rezolva din probleme, însă calitatea celor care se prezintă la concursuri nu este tocmai una de top. „Este personal puţin, aceasta este realitatea. Iar calitatea celor care se prezintă la concursuri este de cele mai multe ori deficitară, ca să mă exprim elegant. Ultima dată am organizat concurs de asistent pe secţia ATI. Au picat toţi, un cinci, doi de trei şi un absent. La una dintre cele mai importante secţii. Ăsta este nivelul acum. Scoatem în permanenţă la concurs, dar şi procedurile sunt destul de lungi. Tocmai de aceea am scos acum 14 posturi de asistent, 10 de infirmier, trei de îngrijitor, doi de brancardier şi unul de dezinfector, fără concurs, pe perioadă determinată. Tocmai ca să putem trece peste această perioadă”, a mai spus managerul Doina Caba. Aceasta recunoaşte, însă, că şi nivelul de implicare al unora dintre angajaţii unităţii sanitare lasă de dorit şi este unul dintre capitolele la care s-ar putea lucra mai mult.
„Nici voluntari nu mai vin. Pentru că este mult de muncă acum. Pe orice secţie ai merge, rişti să ai pacienţi Covid. Avem doar trei voluntari, şi aceia la BFT. Noi nu putem angaja după calitatea umană, din păcate sau fericire. Nu este o probă la angajare. Caracterul, omenia, empatia faţă de seamăn, astea se formează cu mult înainte de a ajunge în spital să lucrezi. Le ai sau nu le ai. Le spun tuturor şi cât de des pot; modul în care ne comportăm cu bolnavul este cea mai importantă carte de vizită”, a încheiat managerul.
În prezent un asistent angajat la Spitalul Judeţean câştigă între 5.000 şi 7.000 de lei, un infirmier între 3.500 şi 4.500 de lei, în timp ce leafa unui medic trece de 10.000 de lei.
