În întreg spaţiul românesc au fost organizate manifestări prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Eugeniu Coșeriu – românul basarabean, pornit din Mihăileni, Râșcani, școlit la universitățile din Iași și Roma, profesor în Montevideo (Uruguay), apoi, la universitățile din Bon și Tübingen (Germania), unde a fondat școala lingvistică integralistă. Ediția a XVI-a a prestigiosului Colocviu Internațional de Științe ale Limbajului, organizat de Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, Universitatea „Yurii Fedkovici” din Cernăuți și Universitatea de Stat din Moldova, a avut genericul „Eugeniu Coșeriu – centenar”. La această manifestare, care a avut loc între 24 și 25 septembrie, au participat profesori și cercetători de la universitățile și centrele de studii din Germania, Franța, Italia, Ucraina, România, Republica Moldova.
Organizatorii colocviului au propus câteva ateliere, cu tematică de cercetare abordată de Eugen Coșeriu – Integralism și creativitate lingvistică – forme ale culturii; Limbă și cultură: reconfigurări didactice și politici educaționale; Limbă și comunicare interculturală: limbaj universal, istoric și individual; Sistem, normă, vorbire în traducere; Literatura și marile transformări spirituale: temele, miturile și ficțiunile lumii de azi –, evenimente de omagiere și lansări de carte, precum și o Masă rotundă, organizată la Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”.
Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” al Memorialului Ipotești a fost reprezentat de Ala Sainenco, directorul instituţiei şi cercetătorii Mircea A. Diaconu (profesor și al Universității din Suceava) şi Lucia Țurcanu.
Despre cel mai mare lingvist român, Eugeniu Coșeriu, exegetul japonez Takashi Kamei afirma:
„Coşeriu va fi fiind, poate, un Copernic pentru lingvistica secolului XX. […] Oricum, autentica evaluare a lui Coşeriu o încredinţăm viitorului; e limpede că ea nu stă în limitele puterilor noastre de azi. Dacă ar fi să ne gândim la câţiva lingvişti reprezentativi pentru secolul XX – deşi asta depinde şi de preferinţele personale – atunci Coşeriu, care abia va împlini 60 de ani în 1981 (spre deosebire de Jakobson, deja mult mai în vârstă, ori Benveniste sau Kurilovicz, plecaţi din lumea aceasta) aş spune mai degrabă că nu este un lingvist care să reprezinte secolul XX. În asemenea măsură este lingvistica secolului XX una «anistorică»…Dacă am considera că a durat aproape o jumătate de veac după moartea lui Saussure până ca el să-şi asigure statutul de neclintit al unui Olimp al lingvisticii, atunci, până să vină ziua în care Coşeriu va fi venerat în mod autentic de toată lumea, ca o stea gigantică şi strălucitoare mai presus de Saussure, născută de contemporaneitate, sortit este poate să aşteptăm secolul XXI” (reprodus după: Limba Română, nr. 7-9, 2007).