Valul patru vine peste noi şi autorităţile sunt la fel de pregătite cum au tot fost de vreo treizeci de ani încoace. Da, suntem pregătiţi numai să nu se întâmple în mandatul nostru… Florinel, premierul minune, a dat dispoziţie să se dubleze numărul de paturi din secţiile de terapie intensivă. Debutul pandemiei i-a luat pe aleşi pe nepregătite, mai ceva ca iarna la mijlocul lui ianuarie. Pe atunci spitalele nu se puteau lăuda decât cu vreo două mii de paturi ATI, acum încă nu se ştie câte sunt. Timpul a trecut, dar a cam trecut degeaba, chit că suntem ameninţaţi cu valuri şi valuri. De ce nu s-au dublat paturile până acum, de ce nu s-au făcut eforturi pentru asigurarea celor necesare sistemului de sănătate? Iată genul de întrebare la care răspunsul e amânat de autorităţile prezentului pentru generaţiile viitoare. Noi să trăim clipa, nota de plată să fie plătită de alţii. Scuze, ei să trăiască minunata clipă, că restul…
Da, timpul a trecut, însă fără rezultate notabile pentru eficienţa sistemului de sănătate publică. Dacă pesediştii se lăudau cu cele opt spitale regionale pe care nimeni nu le poate identifica în teren, liberalii nu au nici măcar atât. La debutul crizei lipsurile din unităţile spitaliceşti au fost peticite din donaţii, ceea ce i-a făcut pe aleşi s-o lase mai moale cu investiţiile. Dacă cetăţeanul dă, de ce să mai dea şi statul? Faptul că incendiile din spitale se ţin lanţ au declanşat doar anchete izolate, care n-au identificat decât Acari Păun, dar nu şi soluţiile necesare pentru ca astfel de nenorociri să nu se mai repete. La aproape doi ani de la debutul oficial al pandemiei (să nu cronometrăm chiar din acel moment în care viroza chinezească a scos capul în lume) infrastructura sanitară e la pământ. Ca număr de vaccinaţi, doar bulgarii se pot „lăuda” că stau mai prost decât noi. Lipsa capacităţii de comunicare e atât de evidentă încât autorităţile au început să arunce responsabilitatea în curtea altora. Profesorii… Înainte de începerea anului şcolar în cercurile înalte s-a lansat ideea ca profesorii să-i convingă pe părinţi de necesitatea vaccinării elevilor. Deocamdată se face apel la responsabilitatea cadrelor didactice, care trebuie să le spună părinţilor dacă s-au vaccinat sau nu. Şi, desigur, să explice de ce e bine să facă vaccinul cu toată familia.
Raportat la realităţile româneşti, Kafka ar putea fi considerat doar un observator naiv a ceea ce se petrece într-o societate care şi-a pierdut de multă vreme busola. În condiţiile în care la Suceava, de pildă, doar o cincime dintre medici s-au imunizat după ce au privit moartea în faţă, ai nevoie de cam prea mult tact pedagogic pentru a convinge pe cineva să se vaccineze. Treaba aia cu „fă ce spune popa, nu ce face popa” nu e deloc valabilă când vine vorba de medici. Cât timp medicii nu se vaccinează şi, prin urmare, nu pot invoca nici măcar puterea exemplului când vine vorba de imunizare, e deplasat să ceri cuiva ce nu deţine competenţe în virusologie sau măcar microbiologie să se implice în propagandă. Şi vina aparţine, în primul rând, Ministerului Sănătăţii, care nu e în stare nici să gestioneze şi nici să comunice. Comunicarea s-a limitat la „mesaje de interes public” şi tot felul de parveniţi ai lumii medicale puşi pe sticlă de televiziunile de partid, care cred se cred aşa de zdraveni încât nu s-au vaccinat, dar recomandă altora. Exemplul personal al preşedintelui Iohannis n-a stârnit decât ironii pe seama musculaturii prezidenţiale. După gura lumii, ar fi fost mult mai util să-şi vaccineze părinţii; nu de alta, dar prea mulţi români susţin „s-o vaccineze pe mă-sa şi pe urmă pe mine”.
Şi ministerul s-a lăsat de propagandă ştiinţifică. A trecut la mituirea populaţiei (sesizaţi ironia sorţii; în sfârşit şi pacienţii au partea lor de dreptate). Mai întâi ceva porţii de mici, acum s-a ajuns la vouchere pentru vaccinare, cică se mai pune la cale şi de o tombolă, ca aia cu care premierul Boc susţinea că poate combate evaziunea fiscală. Bine, cei care s-au vaccinat deja nu primesc nimic, să conştientizeze că au fost fraieri când au străbătut şi jumătate de ţară pentru a fi inoculaţi.
Cu alte cuvinte, sunt bani, dar nu pentru ce trebuie. Dacă ministerul voia să facă o treabă de calitate, ar fi băgat banii în studii, nu în mici şi vouchere. Studii privind eficienţa vaccinului, care să spună ce e de spus. Nu ştiu pe nimeni dintre cei imunizaţi să fi fost chemat la câteva luni distanţă pentru analize. Să vadă şi ei dacă mai au anticorpi, dacă au avut vreodată. Nu le-a pus nimeni la dispoziţie vreun chestionar în care să povestească despre eventualele reacţii negative sau probleme de sănătate care au apărut după injectare. Nimic din tot ceea ce ar trebui făcut. Se tot invocă studii în apărarea vaccinului, dar acestea sunt realizate pe alte meleaguri, la noi nici măcar nu făcut efortul necesar centralizării unor chestionare. Şi, desigur, se cere altora să facă treaba experţilor blindaţi cu diplome şi atestate, dar care nu sunt în stare să lege două vorbe şi nici măcar nu s-au vaccinat, susţinând că au parte de imunitate beton. Cum să atingi ţinta de persoane vaccinate dacă nici măcar cei plătiţi să facă propagandă nu s-au înţepat? Sună urât, cu consecinţele de rigoare.
Vine valul patru cu varianta delta. De la autorităţi nicio nădejde. Probabil îşi imaginează că până la sfârşitul alfabetului grecesc n-au rămas prea multe litere – grecii n-au diacritice şi altele… – şi că după varianta omega o să se termine nebunia. Măi băieţi, nu ignoraţi faptul că virusul vine din China. Şi acolo au câteva mii de simboluri, nu litere în adevăratul sens al cuvântului…
