În timp ce autorităţile au defilat, ieri, pe la şcolile din oraş, zeci de copii din judeţ au mers pe jos câţiva kilometri pentru a începe şi ei noul an de învăţământ.
Un astfel de exemplu este la Mitoc, acolo unde, ieri, aproape 20 de copii au mers aproape şase kilometri pe jos pentru a ajunge la şcoală şi înapoi acasă. În comună există un microbuz şcolar, însă acesta merge doar până în satul Horia, nu şi până la Mitoc, astfel că, din lipsă de alternativă, micuţii au fost nevoiţi să o ia la pas. Majoritatea au fost însoţiţi de mame.
„Acum am trei copii la şcoală. Numai îmbrăcămintea m-a costat 1.100 de lei, dar numai aşa, în mare, nu tot.Şi toţi trei fac naveta. Mai ales dimineaţa, pe frig, e greu. Nu are cine să îi aducă. Microbuzul nu îi ia, că are trei ture de copii din alt sat de luat, atunci când merge. Că mai mult se strică”, a spus mama unui copil.
Microbuz condus de directoare de dragul copiilor
Microbuzul şcolii este vechi din 2005 şi, pe lângă faptul că se strică foarte des, nici şofer nu este. Asta pentru că legislaţia spune că un şofer profesionist se poate angaja doar cu jumătate de normă, iar din această cauză nu sunt deloc doritori.
În disperare de cauză, directoarea şcolii, Daniela Maricica Pleşca, a dat pentru permis categoria D şi mai conduce ea microbuzul.
„Doamna director mai conduce şi îi mulţumim pe această cale. Dumneaei a văzut că tot nu vine niciun şofer, a dat de permis ca să putem aduce copiii de la Horia, care sunt la peste cinci kilometri distanţă. Dimineaţa face două drumuri, la amiază două drumuri. Mai sunt cazuri când copiii vin cu familia, cu căruţa”, a spus Ioan Galiţ, primarul comunei Mitoc. Din nefericire femeia nu poate face însă acest lucru în fiecare zi, aşa că elevii sunt nevoiţi să se descurce cum pot.
Viitor sacrificat de dragul fraţilor
Drumul lung scoate la iveală şi poveştile triste cu care se confruntă aceşti copii.
Una dintre femeile care îşi duce copiii de mână spune că una dintre fiicele sale, care a absolvit clasa a VIII-a, a fost nevoită să renunţe la studii pentru a le oferi şi fraţilor săi mai mici şansa să înveţe. Unul dintre aceştia este la grădiniţă, iar ceilalţi doi în clasele primare.
„Eu stau în marginea satului, la aproape trei kilometri de şcoală. Pe jos fac cam jumătate de oră. Dar cu calul nu durează aşa mult. Mai merg cu căruţa. Azi au plecat pe jos, că e cald afară şi să mai facă sport. Am trei copii. De cinci ani, de şase şi de opt ani. Mai am o fată în clasa a opta, dar ea nu a mai continuat. Că nu sunt bani. A renunţat ea, ca să îi port şi pe ceilalţi la şcoală. Dacă o trimiteam pe ea la liceu, nu mai aveam pentru ceilalţi trei”, a spus femeia.
Navetă din prima zi de grădiniţă
Printre copiii din grup se află şi o fetiţă. Ieri a fost prima ei zi de grădiniţă şi a mers pe jos la fel de mulţi kilometri pe câţi ani are.
„Stăm la aproape doi kilometri. Am venit pe jos. Nu avem ce face, dar trebuie să meargă, să înveţe. Altă soluţie nu este. Azi e prima ei zi de grădiniţă. Are patru ani. Se mai plânge că o dor picioarele, dar îi spun că mai are un pic şi ajunge la copii, la grădiniţă, să se joace cu ei”, a spus Adina Galiţă.
