Lupta pentru şefia PNL a provocat o criză ce ameninţă să nu se mai termine. Pentru că balamucul n-o să se finalizeze după 25 septembrie, ba chiar există toate şansele ca abia după aceea focul pus la şandramaua liberală să se înteţească aşa cum pesediştii (rivali şi prieteni, după conjunctură) n-au visat nici măcar în aşteptările lor cele mai optimiste. Evident, la pesedişti nu există astfel de probleme. Au avut parte şi ei de cutremurele lor, dar disciplina de partid a triumfat şi, deocamdată, se încălzesc pentru guvernare lungă şi prosperă. Prosperă pentru ei, că pentru restul…
Încrâncenarea cu care Cîţu şi Orban îşi dispută ciolanul conducerii e de neînţeles pentru omul de rând, strivit sub avalanşa de scumpiri ce abia a început. Cum, domnule, ţara arde şi ăştia se piaptănă? Chiar nu pricepe nimeni că amărăştenii nu-şi mai pot permite să strângă cureaua? – vorbă de duh de tristă amintire de pe vremea când Ciorbea era premier. Nu, chiar nu pricep… Pentru găştile liberale cetăţeanul mărunt oricum n-a prea existat niciodată. Îşi aduc aminte de el doar când vine vorba de voturi, dar până la următorul set de alegeri mai sunt trei ani, aşa că exerciţiile de ipocrizie nu-şi au rostul. Singura grijă e creşterea salariului minim, dar aceasta are la bază raţiuni de stat, legate de găurile din buget ce se cer grabnic umplute pentru că există o mulţime de promisiuni de onorat.
Disperaţi după funcţii şi dispuşi la orice compromis pentru a se menţine la conducere, liberalii au trecut la manevre pe care le-au tot reproşat pesediştilor, ba pe alocuri chiar au reuşit să-i depăşească. Blocarea moţiunii USR Plus şi AUR s-a făcut pe o invenţie procedurală ce deschide calea spre abuzuri şi dictatură. Verificarea semnăturilor de pe document nu sună deloc bine, chiar dacă avem de-a face cu un parlament cum e cel din România, respectiv format din oportunişti, traseişti, parveniţi şi ce a reuşit să ofere ţara asta în ultimele trei decenii. Democraţia, mai mereu fragilă, ameninţă să dispară cu totul. De acum încolo, celor aflaţi la butoane, le va veni foarte simplu să blocheze demersurile opoziţiei prin tot felul de invenţii procedurale. Bancul ăla în care iepuraşul îşi încasează porţia de mardeală pentru că nu poartă şapcă e depăşit de realitate. Bine, oricum cei care populează Parlamentul nu prea ştiu ce înseamnă democraţie şi dictatura le convine de minune, deoarece le asigură un locuşor cald şi plătit din banii fraierilor. Interesul lor primează. Fără doar şi poate, cel care va prelua frâiele PNL, indiferent că va fi Cîţu sau Orban, vor impune o disciplină de partid capabilă să-i oripileze până şi pe obedienţii pesedişti. Dacă n-au învăţat mare lucru din lecţia servită lui Crin Antonescu – devenit un ilustru anonim după ce şi-a dat demisia de onoare cu consecinţele de rigoare – cu siguranţă că cel care va câştiga va trage învăţămintele necesare. Asta pentru că atât Cîţu cât şi Orban îşi joacă viitorul politic; despre asta e vorba, nu despre noi şi nici măcar despre PNL. Ambii sunt conştienţi că, dacă pierd partidul, vor ajunge să depene amintiri alături de Antonescu. Orban are toate şansele să revină la şomajul prelungit. Cîţu, dacă iese din politică, probabil că nici casier nu va reuşi să se angajeze. Nu de alta, dar dezvăluirile din presă referitoare la studiile lui sunt în măsură să pună sub semnul întrebării basculanta aia de cărţi pe care se tot laudă că le-a citit. Şi mai e şi scandalul cu trascăul la volan şi creditul neplătit. Român de-al nostru, din popor.
Lupta asta din care doar puţini au de câştigat riscă să dezmembreze PNL-ul. Cîţu a ameninţat miercuri că nu mai are răbdare până la congres şi-l va mătrăşi pe Orban din partid. E evindent pentru toată lumea că, dacă se va întâmpla aşa, Orban nu va pleca singur. Individul a demonstrat în repetate rânduri că nu-i pasă decât de sine. Spune că va mota orice moţiune împotriva lui Cîţu, aşa cum nu demult pesediştii iniţiau şi votau moţiuni împotriva propriilor guverne. Promite pensii pentru primari. E doar o încercare meschină de a contrabalansa promisiunile lui Cîţu, care a aprobat ditamai porcoiul de bani pentru dezvoltarea locală. Dezvoltare locală să fie, mai ales liberală…
Despre guvernare, ce să mai vorbim? Nu prea mai interesează pe nimeni. Există supărător de multe şanse ca alianţa împotriva firii să se refacă. Aparent împotriva firii, deoarece diferenţele dintre liberali şi pesedişti au ajuns să se estompeze până la identificare. Doar sigla face diferenţa, că în rest… Criza e a lor, însă decontarea oalelor sparte se va face ca de obicei. Din buzunarul nostru.
