Așa cum arătam săptămâna trecută, cuvântul „iunie” pare a deriva din latinescul „juniores” = „tineri”, ceea ce putea însemna că în această lună se celebra sărbătoarea tinereții, așa cum luna mai (din latinescul „majores” = oameni în vârstă”) era dedicată adulților. O altă etimologie posibilă derivă numele lunii de la cel al Junonei, cunoscută și ca Juno, soția lui Jupiter și mamă a zeilor Vulcan, Hebe și Marte. Fiică a lui Saturn și a Rheei, Juno – sau Hera, la greci – a deranjat adeseori Olimpul prin firea sa geloasă, posesivă și răzbunătoare. Actele ei de cruzime sunt bine cunoscute: biata nimfă Cheloneea (în greacă, „Khélône” = „țestoasă”), vinovată de a fi întârziat la nunta Herei a fost transformată în broască țestoasă, mama acesteia, Gérana, regina pigmeilor, vinovată de a se fi comparat cu Hera a fost transformată în cocor, nimfa Callisto, de care se îndrăgostise Zeus, a fost transformată în Ursoaică (legenda spune că ulterior a devenit constelația Ursa Mare), aceeași zeiță pedepsindu-i pe Paris, fiul lui Priam, regele Troiei și pe nimfa Echo, transformată în ecou. În Grecia, Juno era venerată sub numele de Hera, ea personificând căsătoria. Cultul său era sărbătorit cu mare fast în Sparta, Mycene, Argos. Unul dintre templele sale, numit Heroeum, situat în valea regiunii Eubeea, între Argos și Mycene, a fost considerat una dintre capodoperele arhitecturii grecești. La fiecare cinci ani, jocurile numite Herees erau sărbătorite în cinstea sa, câștigătorul primind un scut și o coroană de mirt. La Roma, la 1 iunie se celebra sărbătoarea lui Juno Monela, numită astfel după unul dintre templele sale în care se fabricau bani (monede). În aceeași zi era Sărbătoarea Furtunilor, în care se aduceau sacrificii Carnei, zeiță a sănătății, responsabilă de buna funcționare a inimii, ficatului și intestinelor corpului uman. Zeiței i se oferea un terci făcut din slănină și făină de fasole, petrecerea numindu-se „Fabaria” (bob). Pe 8 iunie era sărbătorită Mens (lat. mens = minte), zeița inteligenței, ziua de 20 iunie fiindu-i dedicată lui Summamus, zeu etrusc al nopții, al tunetelor și fulgerelor, acestuia oferindu-i-se prăjituri numite summanalia, coapte în formă de roți, ca simbol al carului tunetelor. 24 iunie era ziua rezervată Fortunei, fiica lui Jupiter, aceasta având mai multe temple la Roma decât ale tuturor celorlalte zeități la un loc. De la 1 la 21 iunie, durata zilei continuă să crească, totul culminând cu solstițiul de vară, când durata zilei este maximă (15 ore și 23 de minute). Pe 24 iunie, creștinii sărbătoresc nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (la români Drăgaica sau Sânzienele), o excepție pentru acest sfânt în condițiile în care, potrivit tradiției creștine, sfinții și martirii sunt comemorați în ziua morții lor, ca zi a nașterii în Împărăția Cerurilor. Agricultorii își doresc o lună iunie mai ploioasă și mai caldă decât luna mai. În calendarul republican francez, Prairial se termină pe 21 iunie, când începe Méssidor, luna recoltei. În iunie, în jurul zilei Drăgaicelor, agricultorii încep cositul, adunarea și punerea la uscat a fânului. Tot acum se tund oile, a căror lână era folosită pentru confecționarea veșmintelor de iarnă. Grădina de legume oferă o abundență de mazăre, ceapă, usturoi, acum se coc fructe precum căpșunile, vișinele, cireșele, zmeura, coacăzele etc.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
