Şi di la Domnie Sa apoi, la let 1783 ghenar, D<omnul> Alexandru Co<n>standin (Mavrocordat Deli – bey, n.ns.) cuprinde în hrisovul ce dă mănăstirii şi hrisovul fericitului domn Grigorie Alexandru Ghica v<oie>v<o>d, cu care să despart Tătăraşii de către vatra târgului, şi hrisovul D<omnului> Co<n>standin Muruz v<oie>v<o>d, cu care se desparte tot celalalt loc dimpregiurul vetrii târgului, cunoscându-le ca nişte drepte afierosiri ale domnilor de mai înainte şi moşie Tătăraşi întru întregime hotarilor ei cu tot locul şi cu tot venitul în veci, în putere cărora hrisoave ş-au stăpânit mănăstirea moşiile. Iar la let 1796 sept<em>v<rie> 30, supărându-să proestosul m<ă>n<ăstirii> de către târgoveţi cu răpire de fânaţ şi de loc de hrană, în domnie pre înălţatului domn Alexandru Ioan Calimah v<oie>v<o>d, dând jalobă cătră stăpânire, s-au dat carte g<os>pod de apărare, atât pentru fânaţ, ca nimene să nu îndrăzniască a cosî fără a să învoi şi a să tocmi cu m<ă>n<ăstirea>, cât şi pentru loc de arat, iarăşi fără învoiala egumenului să nu are, şi arând să-şi dea adetul după ponturi. Şi apoi, la let 1804 iuli<e> 31, în domnie fericitului domn Alexandru Const<an>din Muruz v<oie>v<o>d, carele au întărit iarăşi prin hrisovul său stăpânire m<ă>n<ăstirii>, întocma după cuprindere hrisovului din 1780, a fericitului părintelui Înălţimii Sale, giudecându-să târgoveţii de Botoşani cu proestosul m<ă>n<ăstirii> Sv<â>n<tul> Nicolae, Pre o Sv<i>n<ţitul> Antim Edesit, în Divanul domnesc, s-au sfârşit toate pricinile dintre târgoveţi şi dintre m<ă>n<ăstire>, dându-să hotărâre în ponturi anumi, adecă vii mai multe decât câte să afla în vreme aceia împregiurul târgului să nu să mai adaoge şi câte locuri în însuşi anul acela s-au îngrădit pentru vii să să strice gardurile, care acel pont fiind că să atinge interesele a însuşi unora din târgoveţi ce fără învoiala m<ă>n<ăstirii> cuprinsăsă locuri. Însuşi târgoveţii după ce s-au întors la casăle lor nu l-au primit a să urma şi încă vii şi livezi din vreme aceia încoace s-au mai sporit împregiurul târgului, din care puţine sînt făcute cu aşezare de bezmăn. Iar cele mai multe sînt cuprinse în sîlă şi în putere, stăpânindu-le şi până astăzi; cât şi alt pont, pentru lăcuitorii satelor m<ă>n<ăstirii>, ce iarăşi să hotărăşte a nu li să mai spori numărul, nu s-au păzit, ce mai vârtos s-au înmulţit lăcuitorii, agiungând în toate patru satele până la număr de 260 gospodari. Şi fiindcă aceste două ponturi din început nu s-au păzit şi acum, prin luminată poronca pre Înălţatului nostru domn să porunceşte: nici în pontul viilor, nici în pontul sporirii lăcuitorilor strămutare să nu să facă, iar celelalte ponturi ce într-această carte a D<omnului> Muruz să hotărăsc, anume nu pentru toate stările târgoveţilor, ci numai pentru acei ce sînt în ce mai slabă stare şi săraci, să le puneţi în lucrare şi supt poronca pre înălţatului nostru domn spetindu-le a le pune în lucrare pe cum să poate. S-au rădicat planul a toată moşie cu meşteşug ingineresc şi s-au măsurat locul slobod fălceşte, pe cât în gios să arată socotiala.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
