După aceasta (după 1763, când domnul Grigore Ioan Callimachi întărise mănăstirii hrisovul de așezământ, cu moșia Tătărași inclusă, n. ns.) , în domnie fericitului domn Grigorie Alexandru Ghica v<oie>v<o>d, născând pricină între târgoveţi lăcuitori de Botoşani şi între m<ă>n<ăstire> Sv<ă>n<tul> Nicolae pentru că să întemeesă oraşul şi să înmulţisă norodul din târg, încă începuse a eşi cu lăcuinţa pe moşie Tătăraşi a m<ă>n<ăstirii> şi nu voe să de adetiul moşiei supt cuvânt că şăd pe locul târgului. Şi rânduindu-să hotarnici boeri pe dumilui vornic Manolachi Dimachi ce era atunci jic<ni>cer şi vor<ni>c de Botoşani şi pe dumilui ban Constandin Vârnav şi pe portarul Nanu, iarăşi vornic de Botoşani, au despărţit Tătăraşii de târgul Botoşanilor. Şi pomenitul domn, prin hrisovul din 1776 octombre 22, întăreşte acea hotărâtură, însă macar că în hrisov să zice că să desparte moşie Tătăraşi şi de cătră locul târgului, iar numai cu acest cuvânt nu să poate giudeca că au deosăbit moşie dimpregiurul târgului de cătră moşie Tătăraşi şi că au dat-o târgoveţilor sau au oprit-o domnia, căci nu aneresăşte daniile şi hrisoavele de mai înnainte, şi cu cuvântul di locul târgului să înţălege lăcuinţa târgului iar nu moşie pe din afară, după cum din însuşi lucrare boerilor hotarnici să dovedeşte care nu încep a despărţi Tătăraşii din capul hotarului, ce numai din margine târgului Botoşani, din muchie dealului merg şi despart locul lăcuit a târgului de cătră Tătăraşi şi deşi trec de la târg până în capul hotarului despre răsărit, dar şi spun că împresura moşie de cătră împregiuraşi şi adică capătul despre răsărit al Tătăraşilor îl despart pentru a îndrepta împresurările despre împregioraşi, mijlocul Tătăraşilor îl despart de către lăcuinţa târgului, pentru a nu împresura târgoveţii cu vatra târgului. Iar capătul despre apus îl lasă nedespărţit negreşit, pentru că atât locul dimpregiurul târgului, cât şi Tătăraşii, era tot moşie m<ă>n<ăstirii> şi nu ave trebuinţă a se despărţi, neurmând primire de împresurare, precum şi mai cu temeiu să dovedeşte din carte g<o>spod din let 1778 marte 19, a fericitului D<omn> Co<n>standin Dimitrie Muruz v<oie>v<o>d, ce o dă apărare egumenului m<ă>n<ăstirii>, în care arată păgubirile ce pricinue târgoveţi mănăstirii, întânzându-să a pune boi de negoţ dimpregiurul târgului în tărie lor şi că arătând şi carte răpousatului D(omn) Grigorie Alexandru Ghica v<oie>v<o>d, prin care să hotărăşte ca nimine să nu îndrăzniască a face călcare moşiei m<ă>n<ăstirii> ce are împregiurul vetrii târgului fără a să învoi cu egumenul m<ă>n<ăstirii>. Asămine şi Domnie Sa dă volnicie egumenului ca să-şi apere moşie, poruncind şi vornicilor de Botoşani ca să înfrâneze pe acei obraznici târgoveţi ce nu să vor supune cărţii Domniei Sale.
Iată dar că să dovedeşti că fericitul domn Grigorie Alexandru Ghica v<oie>v<o>d n-au stricat daniile m<ă>n<ăstirii>, ce mai vârtos întăreşte stăpânire m<ă>n<ăstirii> pe locul dimpregiurul târgului. Şi iarăşi din hrisovul tot acelueşi domn Muruz, din 1780 dech<em>v<rie> 14, care rânduind hotarnici iarăşi pe dumilor vornic Manolachi Dimachi, fiind atunce stolnic şi vornic de Botoşani, banu Co<n>standin Vârnav şi med<elni>cer Iordachi Canano, pentru că iarăşi să întinde târgoveţi cu lăcuinţa şi dinspre celelalte părţi pe moşie mănăstirii, după poroncă am hotărât vatra târgului de către locul dimpregiurul târgului, ce este moşie mănăstirii, care hotărâtură întărind-o fericitul D<omn> cu acel hrisov, din sămne în sămne întăreşte stăpânire m<ă>n<ăstirii> pe toată moşie dimpregiurul vetrei târgului, întocma după hotarnicile şi hrisoavele luminaţilor domni de mai înainte, fără a deosăbi Tătăraşii de celalalt loc, ce zicând mai vârtos ca să fie Sv<i>n<tii> m<ă>n<ăstiri> danie şi miluire”.
Dicţionar de termeni istorici
-Adetiul: sau adetul, reprezenta o dare stabilită din vechime, în acest caz pentru locuințele condtruite pe moșia Tătărașilor (din turcescul âdet = datină, obicei)
-Aneresăște: din verbul arhaic „a aneresi” – a desființa, a anula.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
