În ultimii cinci-șase ani, de când public editoriale în presa botoșăneană, am fost adeseori „interogat” de prieteni, amici sau cunoștințe pe două teme precise: 1) dacă nu mi-e frică de represalii sau răzbunări din cauza criticilor acide focusate pe vreo persoană sau vreun grup de indivizi și 2) de ce scriu numai de rău, de ce văd numai negru, iar alb, aproape niciodată. În jurul primei întrebări nu o să gravitez prea mult, pentru că nu mi se pare esențial răspunsul. Pe scurt, mi-am cam trăit traiul și mi-am mâncat mălaiul, singurul de care mi-e frică pe tărâmul acesta fiind doar bunul Dumnezeu. Legat de critici și de scrierile negative, menționam în editorialul trecut că încet, dar sigur, România a ajuns pe post de țară a știrilor de la ora cinci. Adică numai catastrofe, crime, cataclisme și alte asemenea mașcate pricazuri. Din păcate, posturile de televiziune au extins în așa hal plaja acestor informații prăpăstioase, încât nu există rubrică de știri în cadrul căreia să nu ni se prezinte accidente rutiere, explozii, incendii, topoare-n cap și câte și mai câte. Și totuși, la finele săptămânii trecute, postul de televiziune care a „implementat” în creierul românilor celebra sintagmă de care aminteam, adică „știrile de la ora cinci”, PROTV-ul, a prezentat ceva de bine și nu de oriunde, ci chiar de aici din Botoșani. În aceste condiții, pana mea care zgâria pe hârtie apăsat și cu mare năduf, despre moravurile și năravurile unor indivizi sau partide politice, a început să curgă lin și duios pe fila velină, întrucât postul de televiziune amintit a expus privitorilor un colț de rai creat aici, la noi în județul Botoșani, mai exact la Vârfu Câmpului, numit aproape poetic, „Cai de vis”. Probabil v-ați dat seama că este vorba de „opera” lui Valeriu Iftime, „omul de vis” care într-adevăr a sfințit cărăruile peste care a trecut. Faptul că raiul creat de Iftime a fost prezentat în cadrul rubricii de sport ne conduce automat către un alt segment de activitate, unde omul de afaceri a făcut performanță, nu glumă: fotbalul. Despre jocul echipei locale păstorită de către Valeriu Iftime se știe foarte bine că a fost mereu spectaculos, mulți români care aveau impresia că BT înseamnă Banat aflând, în sfârșit, că cele două litere sunt indicativul județului ce a zămislit Luceafărul. Și, de bună seamă, a zămislit și echipa de fotbal FC Botoșani, clasată anul trecut între primele șase team-uri ale Ligii I. Pe lângă aceste două direcții, dacă mai adăugăm altele două, adică firmele cu cifre uluitoare de afaceri, dar și Camera de Comerț și Industrie la cârma căreia este de vreo câțiva ani, avem în față realizările unui om de excepție care, dacă ar fi fost luat pe sus (că altfel, nu vrea!) și pus în fruntea județului sau al orașului, ar fi fost un (și mai) mare câștig pentru botoșăneni. Să nu credeți că așa cum eu scriu acum de bine despre el, nu sunt și unii care îl denigrează: ba că firmele lui ar fi securiste, ba că nu promovează oamenii după merite, ba că are niște susținători prin zone înalte sau dubioase. Trecând pe bășcălie, s-ar putea ca unii să-l critice că acolo la Zlătunoaia, în copilărie, a primit note mari la școală pentru că tatăl lui era președinte de CAP, sau că a intrat la facultate pentru că l-a meditat Costică, fratele mai mare, poetul. Asta așa, ca o oglindă locală la ceea ce se întâmplă la nivel național cu premierul Cîțu și aventurile sale americane din tinerețe. Lăsând gluma la o parte, trebuie să fii dus cu capul sau orbit de invidie ca să nu vezi și să nu apreciezi realizările acestui om. Bineînțeles că, asemenea lui, mai sunt și alții printre noi, care au performat în activitatea lor, ducând numele județului în țară și în lume. Am scris numai despre el pentru că, vrem-nu vrem, el este „fruncea”. Ceea ce trebuie neapărat scos în evidență referitor la oamenii deosebiți din Botoșani este faptul că niciunul dintre ei nu este atins de virusul politic și nu au izbândit la stat, ci în mediul privat. De altfel, am spus întotdeauna că banii și bunurile nu se fac nici pe holurile partidelor, nici la Prefectură, nici la CJ și nici la primării. Se fac în mediul privat. Privat de condiții optime și înlesniri din partea unui stat care nu a promovat altă politică decât pe cea a capitalismului de cumetrie. Iar diriguitorii locali, cei care ne dau direcția și sensul existenței, nu au fost din păcate niciodată oameni capabili, cu carte, cu viziune și cu inspirație precum Valeriu Iftime sau alții ca el, ci tot felul de neterminați, ratați, falimentari sau rupți în fund, pe care politica i-a ridicat la nivelul de domni. Zic ei! Noi, nu, niciodată, noi nu!
Pentru cârcotași, să fie clar, nu scriu editoriale plătite și nici la comandă! Ca să se știe!
