În biblioteca parohiei Călineștii-lui-Cuparencu, se află o serie de cărți în germană, datând cu sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. Prezența acestora în biblioteca unei parohii din Austro-Ungaria este explicabilă și prin limba statului în care era incorporată Bucovina.
„DAS KIRCHENRECHT DER MORGENLÄNDISCHEN KIRCHE. NACH DEN ALLGEMEINEN KIRCHENRECHTSQUELLEN UND NACH DEN IN DEN AUTOKEPHALEN KIRCHEN GELTENDEN SPECIAL-GESETZEN VERFASST” de Hikodim Milaš, în traducerea lui Alexander R. v. Pessić, este una dintre aceste cărți. Volumul a fost tipărit la Cernăuți, în 1897. Versiunea românească, în traducerea lui D.I. Cornilescu și V.S. Radu, va apărea mai târziu, în 1915, cu titlul „Dreptul bisericesc oriental”. După ce a studiat toate sistemele existente în Orient şi în Occident, cum afirma însuși autorul, Hikodim Milaš a promovat în lucrarea sa un sistem nou, „împărţind ştiinţa Dreptului Bisericii în cinci părţi: 1. Izvoarele Dreptului bisericesc şi colecţiile în care se cuprind ele; 2. Organizaţia Bisericii; 3. Administraţia Bisericii; 4. Viaţa Bisericii; 5. Raportul dintre Biserică – Stat şi eterodocşi” (Iulian Mihai L. Constantinescu, Știința academică a Dreptului canonic ortodox. Contribuțiile canoniștilor Nicodim Milaș și Joseph Zhishman). Acestea reprezintă, de fapt, capitole ale cărții sale, devenită de referință în domeniu.
Episcopul Nicodim Milaš „s-a impus prin vasta sa operă şi prin acribia sa științifică”
Episcopul Nicodim Milaš, „cu adevărat o autoritate competentă în domeniu, care s-a impus prin vasta sa operă şi prin acribia sa științifică la sfârșitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea în spaţiul ortodox sârbesc” (Iu. M. L. Constantinescu), s-a născut în Sibenik, Dalmaţia, pe 4 aprilie 1845. A urmat şcoala elementară într-o mănăstire franciscană, primind și lecţii de ortodoxie în şcoala din Bovan. A absolvit Gimnaziul Ieziut din Zadar şi Şcoala de Teologie Ortodoxă Sârbă din Sremski Karlovci (1866), continuându-și, în același an, educația la Viena și în Rusia (începând cu 1867), unde a primit și titlul de Master în dreptul canonic la Academia Teologică Ortodoxă din Kiev (1871). Reîntors în Dalmaţia, a fost numit profesor la Institutul de Teologie Ortodoxă din Zadar, apoi rector al acestui institut. A fost forțat să renunțe la poziția sa în institut în 1885, după ce a publicat studiul „Principii de jurisdicţie în Biserica Ortodoxă”, în care a criticat autorităţile. După ce a activat ca rector al Seminarului din Belgrad (1886 – 1887), s-a reîntors la Zadar. A fost forțat, de data aceasta, să se pensioneze (în 1911), mutându-se, în 1912, la Dubrovnic. Cu un an înainte de decesul său (survenit pe 20 martie 1915), autorităţile i-au luat manuscrisele şi textele, care nu au mai fost găsite.
Nicodim Milaš l-a menționat pe Mitropolitul Andrei Şaguna ca pe unul dintre primii canonişti care au întocmit lucrări sistematice de Drept canonic. La fel ca Mitropolitul Andrei Şaguna în Transilvania, Nicodim Milaš a pledat ca ortodocşii sârbi să aibă aceleaşi drepturi ca şi romano-catolicii şi protestanţii (pentru detalii: Iu.M. L. Constantinescu).
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu
