Căldura excesivă din ultimele săptămâni a grăbit dramatic coacerea legumelor, devansând sezonul tradițional cu cel puțin o lună. Piețele și magazinele gem de marfă proaspătă: sunt sortimente la care prețurile au scăzut încurajator pentru cumpărători, însă altele se mențin la cote care le fac aproape inaccesibile. Cum sursele de aprovizionare s-au diversificat, în lipsa unor reglementări și facilități legalizate, dar și pe fondul incapacității organizatorice cronice a autorităților, revine în actualitate războiul nefiresc hypermarket versus piața liberă.
Nu mai este un secret că prețurile sunt dictate de marile rețele de vânzări, fiindcă micii producători se iau vizibil după ele și cer la piață cam aceeași bani pe kilogramul de roșii, de exemplu, deși condițiile de ambalare, livrare și plată sunt complet diferite, aproape opuse. Ca să nu mai spun de micile trucuri la care recurg o parte (mică, din fericire) dintre piețari: ba marfa nu-i locală și nici măcar românească, ba-i prezentată ca fiind „bio, de la mine din grădină bre!”, dar în realitate a fost stropită din belșug cu insecticide și pesticide, ba este locală, dar provine din semințe modificate genetic.
Cu toate acestea, piața prezintă avantajele ei incontestabile și asta o va face mereu de neînlocuit, cel puțin în stadiul actual de dezvoltare al țării. Socotelile gospodinelor arată că, în ciuda similitudinii de prețuri între hypermarket și piețe la unele categorii, aprovizionarea constantă de la micii producători aduce lunar o economie care poate ajunge chiar la câteva sute de lei. Pentru majoritatea românilor, diferența aceasta este atât de importantă încât suplinește cu succes diferența de igienă, ambalare și, nu de puține ori, chiar de calitate.
Piața și hypermarket-ul nu sunt așadar antagoniste, ci complementare. Sau așa ar trebui să fie. Și nu sunt, fiindcă aici intervine indolența autorităților, lipsa de orientare înspre nevoile reale și imediate ale cetățenilor, interese de grup în care sunt amestecați angrosiști, dar și șefi de rețele de vânzări, politicieni și mafioți sadea. Recent, 12 state europene printre care și România au fost atenționate de Uniunea Europeană că nu au transpus în legislațiile naționale reglementări europene ce interzic practici comerciale neloiale în sectorul agroalimentar. Este o primă etapă înainte să fie sesizată Curtea de Justiţie a UE. Iar am călcat pe bec, la fel ca în mai toate domeniile, în care spunem că facem ca ei, dar dăm legi pe care mai apoi nu le respectă nimeni.
Este vorba despre o directivă, adoptată în aprilie 2019, pentru protejarea agricultorilor şi a IMM-urilor din sectorul agroalimentar în faţa practicilor supermarketurilor. Statele trebuie să interzică efectuarea cu întârziere a unor plăţi sau anularea de ultim moment a unor comenzi în cazul produselor perisabile. Trebuie interzisă, de asemenea, modificarea unilaterală ori retroactivă a contractelor ori nerespectarea obligaţiei de a rambursa produsele nevândute. Directiva permite agricultorilor şi IMM-urilor, ca şi organizaţiilor ce îi reprezintă, să dea în judecată hypermarketurile atunci când recurg la practici neloiale, iar statele membre trebuie să creeze autorităţi naţionale pentru a trata astfel de plângeri.
Din ce citesc, pare că nu Uniunea Europeană este aceea care susține marii comercianți și îi sufocă pe producătorii locali, distrugând astfel tradițiile satului românesc. De altfel, în paranteză fie spus, tot Vestul european este plin la fiecare sfârșit de săptămână de piețe mobile, organizate și sprijinite de autoritățile locale. În afară de micii producători, care populează aceste piețe, fermierii grupați în asociații au în apropierea tuturor orașelor mari depozite cu vânzare directă, de unde se aprovizionează majoritatea restaurantelor și a altor facilități care oferă mâncare gătită. Asta la ei, acolo.
La noi nu, din cauze a căror combatere ar necesita îmbogățirea Codului Penal cu câteva zeci de articole. Din ceea ce văd, legislația europeană este concepută în apărarea producătorilor locali, doar că în România rețelele infracționale de pe lanțul de distribuție au relații atât de puternice în mediile politice și juridice, încât reglementările aproape că nu au relevanță. Va face cineva din sfera de decizie, vreun pas înspre facilitarea aprovizionării populare? Clar nu, sunt cu toții ori în vacanță ori ocupați cu diverese alegeri. Fiindcă altceva nici nu știu.
