Sfântul Arhidiacon Ştefan este pomenit în fiecare an pe 27 decembrie. Pentru că a proclamat într-un mod public și solemn divinitatea Mântuitorului, a fost dat morții.
Moaștele Sfântului Arhidiacon Stefan au fost duse spre îngropare de către Gamaliel, în satul Cafargamala, de lângă Ierusalim. Gamaliel, renumitul învățător al legii evreiești, va primi credința în Hristos și tot el va fi cel care îl va înmormânta și pe Nicodim, prietenul lui Ştefan, care a plâns la mormântul Sfântului Ştefan până a murit.
După sute de ani, Gamaliel s-a înfățișat de trei ori în vis lui Lucian, preotul din Cafargamala.
Mișcat de visul lui, Lucian s-a dus la Patriarh și, luând binecuvântare, a venit cu oameni și a dezgropat osemintele sale. Moaștele Sfântului Mucenic și Arhidiacon Ştefan au fost mutate cu procesiune în Sion și înmormântate într-o biserică ridicată de boierul Alexandru. Când acest boier a murit, i s-a făcut un sicriu de chiparos asemenea cu cel al sfântului și a fost îngropat lângă mormântul Sfântului Ştefan.
Iuliana, soția boierului Alexandru, dorind să ia trupul bărbatului ei și să-l ducă în ţara sa, la Constantinopol, fiind cuprinsă de pronia dumnezeiască a lăsat sicriul soțului, și vărsând multe lacrimi, a luat racla sfântului.
Racla a fost așezată de împăratul Constantin în palatul împărătesc.
Binecredinciosul Împărat Justinian
De origine trac, Împăratul Iustinian a condus timp de 38 de ani Imperiul Bizantin (527-565).
A convocat Sinodul al V-lea Ecumenic de la Constantinopol (533) și a sprijinit construirea catedralei “Sfânta Sofia” din Constantinopol (532 -537).
A fost un mare reformator al legislației bizantine. Dintre reformele sale amintim “Codex”-ul, care-i poartă numele, din anii 528-529.
A pus bazele Arhiepiscopiei „Iustiniana Prima”, care avea în jurisdicție, printre altele, și două orașe-cetăți din spațiul ţării noastre de atunci, din zona Banatului. Teritoriul românesc, în timpul domniei sale, a reintrat sub stăpânire bizantină.
– Preot Sandu OLIVIAN
