S-au cam terminat examenele din sistemul de învățământ. Elevii de clasa a VIII-a au scăpat de stresul Evaluării Naționale și al admiterii în licee, cei de clasa a XII-a au aflat dacă au promovat bacul sau mai trebuie să-l dea odată (eventual încă odată și încă de vreo două ori). Fericiții știu deja la ce facultate vor învăța din toamnă. Cei cu adevărat fericiți încă se gândesc la ce anume să aleagă. Sistemul actual de admitere în instituțiile de învățământ superior permite astfel de experiențe de neimaginat cu vreo douăzeci și cinci de ani în urmă.
În ceea ce-i privește pe profesori, cei interesați au scăpat de examenele de Definitivat și Titularizare. Unii au scăpat complet, alții însă vor trebui să repete experiența și la anul, mai ales când vine vorba despre Titularizare; nu de alta, dar cunosc destule cazuri de profesori care au luat note maxime sau aproape de maxim însă n-au reușit să prindă post din cauză că, pur și simplu, nu există posturi titularizabile. Îmi amintesc de o situația de acum câțiva ani din județul vecin, Suceava, când peste o sută de profesori de geografie au susținut examen pe zero posturi. E paradoxal, dar și frustrant. Chiar dacă nu asigură un post titularizabil pentru că nu este de unde, nota de la examen este de folos la repartiție. Însă mulți profesori au picat examenul și asta a cam inflamat spiritele. Nu surprinde pe nimeni; de ceva vreme istoria se repetă și cam același personaje ajung să-și dea cu părerea. Anul acesta a lipsit din peisaj părerea Ecaterinei Andronescu, foarte vehementă de felul ei. Prin 2019 anunța că profesorii care au ieșit din sală după ce au văzut subiectele la Titularizare nu vor mai preda în anul școlar următor. Că nu se poate așa ceva, că învățământul are nevoie de oameni bine pregătiți și așa și pe dincolo. Foarte interesantă logoreea individei. Nici bine nu s-au afișat rezultatele și Daniel Funeriu a început să spumege până la viralizare. Toți profesorii să fie trimiși la cursuri de formare și examenul de titulatură să fie eliminat. Audit și multe altele… Liviu Marian Pop, sindicalistul devenit ministru al Educației, n-a prea vorbit pe marginea subiectului; el oricum e preocupat să-și lege numele de o nouă variantă a examenului de titularizare.
Dacă de numele lui Daniel Funeriu se leagă introducerea camerelor de luat vederi la Bacalaureat (și mai apoi la Evaluarea Națională), ceea ce a dus la scăderea dramatică a procentului de promovabilitate, despre Andronescu și Pop nu e mare lucru de spus când vine vorba despre realizări în timpul mandatului din fruntea educației. Ecaterina Andronescu e încă supărată pe cei care i-au lipit pe spate eticheta de Gropar al Învățământului. Își arată vehemența de fiecare dată când are ocazia, la fel și Pop, care nu se mai satură să critice tarele sistemului. Tare care, să avem iertare, n-au apărut peste noapte. Cei care au dat-o în bară la Titularizare și Definitivat sunt mai ales rezultatul reformelor făcute de Ecaterina Andronescu. Vă mai aduceți aminte cum insista pentru înființarea de colegii în universități pentru cei care n-au reușit să promoveze examenul de bacalaureat? Ideea nu e prea inteligentă, însă președintele Iohannis a considerat că e musai să facă parte din proiectul România educată. Asta deși se știe la ce ne putem aștepta. Mulți critică rezultatele de la Titularizare și Definitivat, însă ignoră cauzele care au dus la această jenantă situație. Cu ani în urmă, numărul celor care concurau pentru un post în învățământ era adesea mai mic decât numărul catedrelor disponibile. Pare incredibil, dar acesta este adevărul. Mulți candidați care obțineau notă ce le permitea titularizarea refuzau posturile din afara orașelor și preferau să se prezinte la examen în anul următor. Prin satele de la periferia județelor se găseau posturi vacante de decenii întregi; doar cei pentru care patriotismul local însemna ceva își legau destinul de ele.
E drept, a scăzut numărul elevilor, însă a crescut mai mult decât supărător numărul absolvenților de facultate care, conform înscrisurilor oficiale, au dreptul de a presta la catedră. Mulți dintre ei admiși pe bază de dosar și promovați pentru că altă variantă de lucru nici măcar nu mai este luată în calcul în multe dintre universități.
Sunt lucruri știute și care trenează de ani întregi. Cei care arată cu degetul uită că, la un moment dat, au fost la butoane – mai știe cineva câte mandate și-a trecut în cont Ecaterina Andronescu? Au fost în postura de a lua decizii când învățământul superior (responsabil de rezultatele dezastru la toate examenele) a devenit accesibil tuturor celor care au reușit să facă rost de diploma de bacalaureat și asta înainte ca atât de înjuratele camere ale lui Funeriu să domolească la modul dramatic promovabilitatea la examenul maturității. Eram student când a debutat nebunia asta; în anul I erau mai mulți „boboci” decât studenți în toți ceilalți trei ani. Semnalele de alarmă soseau din toate părțile însă au interesat pe cineva? Cei de la butoane se dădeau peste cap să găsească justificări pentru manevră. Astăzi arată cu degetul și propun soluții radicale. De ce n-au făcut nimic atunci când au avut posibilitatea să întreprindă ceva? De ce dau din gură acum și trasează sarcini pentru alții? Da, evident, e mai simplu să-ți dai cu părerea și să-i ceri actualului ministru să rezolve peste noapte mizeria la existența căreia ai contribuit din plin.
Pentru că, pe lângă multe note proaste, există și note bune. Sunt cele ale profesorilor care chiar au muncit. Nu e cazul să fie ignorate. Însă când la studii cu pretenții are acces toată lumea e firesc să apară și notele dezastru. Din păcate, acestea n-au apărut peste noapte.
