Patriotismul este un sentiment care se cultivă, nu ești obligat să te naști cu așa ceva, nu se trasmite pe cale genetică. E genul de sentiment care se dezvoltă odată cu individul și pentru întreținerea lui nu sunt de ajuns doar discursurile pline de patos ale parveniților politicii de ieri și de azi. Iubirea de neam și țară nu ține doar de cei șapte ani de acasă și de educația formală din instituțiile școlare, mai ține și de modul în care autoritățile știu să își facă treaba. Și, la cum își fac treaba autoritățile din România, n-ar cam trebui să ne mire că ne confruntăm cu atâtea și atâtea cazuri de alterare sentimentului patriotic.
Nici bine nu a început sezonul estival și au început știrile cu iz de deja vu. Parcă le-am mai urmărit și în alți ani, nu? Că sunt tot despre aglomerația de pe litoral – singurul element ceva mai nou e legat de ignorarea măsurilor sanitare -, despre turiști țepuiți de agenții, despre mizeria din hoteluri. Prețuri nesimțite, servicii proaste, comportament de bădăran de o parte și de alta a baricadei turistice. Tot tacâmul… Istoria se repetă la nesfârșit.
Însă există și știri care au trezit patriotismul din unii iubitori de glie. Cum ar fi cele conform cărora aproape un milion și jumătate de români aleg anual ca destinație turistică Grecia. Și, odată ajunși acolo, nu se plâng de condiții, ba dimpotrivă. Un bun prilej pentru patrioții care au început să vorbescă despre lașitatea celor care, în loc să-și petreacă vacanța în România, aleg să-i umple de bani pe antreprenorii greci. Cum poți fi atât de lipsit de patriotism încât să pleci de pe plaiurile mioritice conștient că banul tău contribuie la prosperitatea altei țări în timp ce în România sectorul Horeca mai are puțin și închide șandramaua?
E drept, deocamdată astfel de voci nu sunt foarte cunoscute; cele mai multe preferă să se ascundă în spatele unor pseudonime care au fost reținute de istoria națională, însă ar cam trebui puse în legătură cu ceea ce s-a întâmplat la ultimele alegeri legislative. Un anume partid era trecut la „și altele” în sondajele de opinie și a reușit să obțină mai multe voturi decât ProRomânia și PMP la un loc. Prea puține lucruri se întâmplă peste noapte; de cele mai multe ori este nevoie de timp, semințe rodnice și îngrijire dedicată. Propaganda își face treaba și în cercul patrioților revoltați cei care aleg alte destinații de vacanță decât cele în vogă acum trei decenii sunt considerați… trădători de țară. Argumentele unora dintre acești aparent habotnici sunt în măsură să stârnească zâmbete, însă noi parcă am mai trăit istorii de-astea și ne mirăm de ce trăim în ziua de azi.
Cu vreo trei decenii și ceva în urmă ni se băga în cap că trăim în cea mai grozavă țară din lume și tot ceea ce avea legătură cu exteriorul era sinonim cu trădarea de patrie. Să spui că în altă parte era mai bine ca în România, să asculți posturi de radio străine sau chiar muzică de import, să porți blugi sau plete – deșănțatul comportament occidental – erau motive suficiente pentru a fi considerat lipsit de patriotism și, în cel mai bun caz, pus sub observația atentă a unora despre care erai convins că-ți sunt prieteni. Cei mai mulți dintre supraveghetori erau convinși că ceea ce făceau era dovadă de atașament față de patrie. Timpul a trecut, s-au mai schimbat și prin România ceva lucruri, însă patriotismul habotnic supraviețuiește de minune. De ce să ieși din țară pentru un concediu când avem o țară așa de frumoasă și de primitoare? Mai ales că astfel de ieșiri se lasă cu pierderi financiare pentru bugetul național. Și cine produce astfel de găuri e, fără discuție, trădător. Și laș, pe deasupra.
Patriotismul e un sentiment nobil, însă când se alterează nu poate ieși nimic bun. Istoria ne învață; are răbdarea să ne tot repete lecția, dar la noi cam greu cu buchisitul.
Grecii, spaniolii, francezii, americanii și mulți, mulți alții și-au făcut o obișnuință din concediile peste hotare, însă nimeni nu s-a repezit să-i arate cu degetul și să-i catalogheze drept trădători și lași. În perioadele de criză financiară liderii au recomandat cetățenilor să-și facă vacanțele în țară, dar nimeni nu s-a apucat să vorbească de lașitate și trădare. Pentru că nu e cazul.
Ca trăitor în această țară îți petreci vreo cincizeci de săptămâni pe an muncind pe rupte, plătind taxe și impozite care însumează din start aproape jumătate din salariu. La tot ceea ce statul îți ia cu japca încă înainte să-ți vezi banii în mână se adaugă impozitele pe locuință și teren, taxele locale, pe mașină, TVA-ul pe care îl plătești la orice produs, accizele și supraaccizele, taxele de drum și multe altele. Plătești contribuții la sănătate pentru servicii medicale inexistente, arunci în bugetul Casei de Pensii într-o lună mai mult decât vei primi pensie pentru aceeași perioadă de timp. Dai bani la stat de fiecare dată când plătești ceva și nu primești nimic în schimb. Și, cu toate acestea, se găsesc unii să te considere laș pentru că n-ai curajul să înfrunți mizeria și bătaia de joc din unele stațiuni românești? După un an în care cele mai multe zile le-ai muncit pentru stat, nu pentru tine, chiar nu ai dreptul la o evadare de câteva zile dincolo de granițele țării? Chiar nu ai voie să vezi lumea, să vezi cum trăiesc alții? Se pare că unii sunt de părere că nu. Și treaba asta cu turistul trădător n-are în spate doar habotnicie patriotică. Mai sunt și alte interese, care tot de iubirea de țară țin. Nu de alta, dar odată ce văd cum stau lucrurile peste hotare, amatorii de turism se vor simți îndreptățiți să ceară tratament egal și în țară. Și așa ceva nici măcar patriotismul vehement nu vrea să pună în mișcare.
