La 3 iulie 1635, „Dumitru, biv vor<ni>c de târgu Botoşanii” era în judecată cu călugării Galatei pentru nişte heleşteie din hotarul satului Teişoara şi un heleşteu din hotarul târgului, pe apa Teişoarei, pe care le făcuse tatăl său. Domnul hotărăşte ca din cele şase iazuri unul, cel din hotarul târgului Botoşani, pe Teişoara, să îl stăpânească Dumitru şi urmaşii săi.
Într-un alt caz, la 20 august 1636, „Guliiasa şi Drăgostiniasa şi fiii lor şi nepotul lor, Costin, feciorul lui Guţan, din târgul Botoşanii” îl pârăsc pe Dumitru Roşca, ispravnic de târgul Iaşi, care i-ar fi asuprit luându-le un heleşteu. Dumitru Roşca se apără arătând că acel heleşteu îi era lui cumpărătură de la cei mai de sus menţionaţi, pentru 150 de zloţi şi 40 de oi cu miei, din timpul domniei lui Miron Barnovschi voievod, când a primit el satul Brătineşti, din ocolul Botoşanilor. Atunci, Guliiasa şi Drăgostiniasa şi fiii lor şi nepotul lor, Costin, au vrut să-i întoarcă lui acei bani, însă Roşca le răspunsese că „acel heleşteu nu esti pi hotarul târgului Botoşănilor, ci-i în hotarul satului lui, Brătineştilor, şi ezătură heleşteului şi o a triia parti din apă, iar celelante doaî părţi din sus, cât ţine apa, sînt în hotarul Botoşanil<o>r; şi pentru aceia l-au cumpărat de la dânşii, pentru ca să nu aibă a împărţî cu dânşii”.
Pentru a judeca pricina, domnul l-a ales pe Bălan postelnic. Acesta, „strângând oamini buni din târgul Botoşănilor, aşijdire şi din megieş<i>, anumi: Gheorghiţă şoltuzul şi Dumitru şoltuzul şi Andronic bătrânul şi Chirilă şi popa Marcu, popa Ionaşcu şi popa Costin şi […], şi Bogdan şi Ovanes, din târgul Botoşănilor, cum şi din megieş<i>, slugile noastre Toader Buniţu şi Dumitraşcu, din Ipoteşti, şi Tudosă Udre şi Vasâli din Costineşti şi alţi mulţi oamini buni şi au aflat, cu sufletile lor, precum că ezătura acelui heleşteu, cum şi a trie parti din apă, esti cu adivărat în hotarul satului Brătineştii”. Domnul îi dă rămaşi pe Guliiasa şi rudele sale, întărindu-i lui Dumitraşcu Roşca „şi alt heleşteu mai din sus de hotarul acesta, din hotarul târgului Botăşănilor, ci-l ari cumpărătură de la Popăscul din Botoşăni”.
Se constată din acest document faptul că târgoveţii aveau drept de preemţiune în ceea ce privea locurile din hotarul târgului, iar dacă iezătura acelui heleşteu s-ar fi dovedit a fi fost în hotarul târgului, fără îndoială că cel dat rămas de toată legea ar fi fost Dumitru Roşca.
Dicționar de termeni istorici
Oameni buni – de regulă, în documentele moldovenești sunt menționați ca „oameni buni și bătrâni”. Este o instituție cu origini în obștea sătească anterioară întemeierii statului, formând organul de conducere al satului. Erau capii de familie vârstnici, experimentați și respectați. Același rol îl vor avea și la orașe. Deciziile lor aveau rol consultativ. Erau chemați la hotărnicii, având atât rol de judecători, cât și rol probatoriu, fiind cunoscători ai faptelor, prin vârstă și experiență.
Șoltuz – conducător al sfatului târgului sau orașului moldovenesc. Era ales anual, ca și pârgarii (membrii sfatului), având drept de realegere. Trebuia să fie un om respectat în comunitate, de regulă un negustor înstărit. Este echivalentul primarului din orașele de astăzi, așa cum pârgarii erau ceea ce sunt consilierii locali de astăzi.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
