„Familia Iminovicilor – concluzionează D. Vatamaniuc în studiul Un alt arbore genealogic („Manuscriptum”, nr. 1975) – se stinge în Călinești, pe linie bărbătească, încă la sfârșitul secolului trecut (XIX – n.n., A.S.)”. Cu toate acestea, în registrele pentru născuți și botezați, conscripții și condici din secolul XX, păstrate în parohia Călinești, numele Eminovici mai apare. Una dintre explicații o dă chiar D. Vatamaniuc în același articol:
„Georgie Eminovici (n. 26 VI. 1845), unicul băiat al lui Ioan Iminovici, care supraviețuiește, rămîne, cum rezultă din protocoale, în gospodărie și se însoară, în 20 februarie 1872, cu Ecaterina Muntean (n. 30.VII.1850), cu care are doi copii: Csenia (24.I.1873-6.V.1942) și Aftanasie (Atanasie), născut în 4 iulie 1875 și mort în 24 martie 1877 de «uscățiune» (tuberculoză). Ecaterina, soția lui Georgie Eminovici, moare în 5 noiembrie 1876 «de naștere grea» și acesta se însoară, în 8 noiembrie 1879, cu Zoița Cozmei (n. 27.VI.1858). Căsnicia este nefericită. Zoița părăsește gospodăria și trăiește în concubinaj cu George Ungureanu, spre marea supărare a Iminovicilor”.
Situația lui Georgie Eminovici nu era singulară. De altfel, încă pe 24 decembrie 1828, Consistoriul de la Cernăuți emitea o circulară către parohii în care atenționa:
„Fiindu că Ispita in vremurile trecute au aretatu, precum și din protopresviterescile revizialnice Protocole s-au veḑutu, cumcă pe la unele sate în acestă Eparchie s-au aflatu bărbați trăitori în fără de lege adecă cu țiitore fără cununie și din pricina că parochul locului nu s-au silitu prin duhovnicescile chipuri și prin cerere agiutoriului dela Dominiumul locului să întîmpine acestu feliu de fără de lege, și nici îndatorita aretare la cuviinciosa vreme către Consistorium pentru ca să se pue în lucrare despărțire lor dela acea fără de lege viețuire n-au făcutut, și așa trecendu îndelungată vreme la mijlocu au născutut și copii afară de cununie, carii mai pe urmă la despărțire acelor nelegiuți alor părinți pe lângă numele celu prichanitu cu care remănu ei în totă vieța, cumcă nu sunt născuți după lege din drepta cununie remănu lipsiți și de mijlocire crescrerei lor în nenorocire și în vrednică de tânguire ticălășie”. Li se punea preoților în responsabilitate să-i despartă pe cei care trăiau trăiau în concubinaj sub amenințarea că „nu numai îndată vor fi suspendați de slujbele preuțești și pentru nebăgare de samă osebit, canonisiți dar și cheltuiala crescerii acelor nenorociți copii ar căde asupra lor” (Myron M. Calinescu, Normaliender Bukovinaer gr. or. Diocese, vol. II, Cernăuți, 1889, p. 733-734).
Consistoriul mai oferea și soluția divorțului oficial
Zoița Cozmei însă nu-și oficializează plecarea din familia Iminovici și, în consecință, toți copiii ei poartă numele Eminovici: Tecla, Eudochia, Ileana, Vasile, Maria, Gavril, Irina și „lista nu pare să fie completă”, precizează D. Vatamaniuc.
Astfel, în Conscripția de la 1911, la casa nr. 106, sunt trecuți: Ungurean George a lui Vasile (n. 23.08.1856), conlocuitori: Eminovici Eudochia a Zoiței (neleg.) (29.08.1883); Eminovici Matrona a lui Georgie (24.03.1890); Eminovici Gavriil (16.09.1891), soția lui Iuliana, născ. Ioan Baran (3.11.1895), fii lor: Ileana (1.10.1919), Mitrofan (18.10.1923).
Și tot acolo: Eminovici Eudochia a Zoiței; fiii: Isidora (neleg.) (9.05.1914), Maria (25.03?.1919).
Urmași a avut și Vasile (20.01.1887) a Zoiței Eminovici, căsătorit cu Ileana, născ. Nicolai Gamazeliuc (13.05.1887): Teofil (31.07.1910), Cornelia (14.09. 1912), Constantin (12.05.1915), Maria (31.12.1919), Ilie (15.02.1922), Georgie (14.01.1919), care vor locui în casa cu nr. 73.
Maria Eminovici se va căsători cu Petru Ostașiuc, având și ea urmași, ca și Georgie.
Fișele parohiale de la Călinești mai consemnează și alte concubinaje, prin care s-a perpetuat numele Eminovici: Eminovici Mitrofan și Ana Steiciuc; Isidora, fiica Chițanei Eminovici, și George Grigoriciuc.
În casa de la nr. 27, în care a locuit bunicul poetului, Vasile Eminovici, apoi unchiul său, Ioan, și vărul său – Georgie, a locuit, până la moartea sa în 1942, fiica lui Georgie – Csenia.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu