În România, succesele repetate ale politicienilor de calitate îndoielnică se datorează în primul rând memoriei scurte de care dau dovadă românii. În al doilea rând e vorba de lipsa de eficiență a instituțiilor cu atribuții în stârpirea corupției, la rândul lor atât de corupte și de putrede, încât lupta contra ilegalităților a devenit doar o glumă proastă. Prea multă corupție, prea multe afaceri private pe banul public și prea puține dosare de cercetare penală. Numărul de condamnări e și mai mic, de-a dreptul meschin dacă e să-l comparăm cu cel de achitări sau prescrierea faptelor, pentru că justiția românească le are cu celeritatea doar când vine vorba despre cetățeanul amărât. Peștii cei mari nu trebuie să-și facă probleme; paralelismul statal cel atât de drag lui Dragnea există, însă arată puțintel diferit față de cum este prezentat pe la televiziunile de partid.
Rețeta succesului parveniților politici e simplă. În ultimele șase luni de mandat se turează motoarele și se asfaltează ceva străduțe, se vopsesc gardurile sau se schimbă bordurile și pavelele. Aleșii se dau peste cap să fie cât mai vizibili în comunitate și împart în stânga și-n dreapta pungi cu ajutoare asigurându-i pe fraieri că în următorii patru ani o să se întâmple minuni. Nu se întâmplă nimic; știu asta mai ales cei care-și vând votul pe o sticlă de tărie și un baton de salam de mâna a șaptea, la care doar șarlatanii mărinimoși mai adaugă un litru de ulei. Dar asta nu-i împiedică să se vândă ieftin și apoi să zbiere că nu e de trăit în România pentru că aleșii nu-și fac treaba și nu sunt interesați decât de parvenirea personală.
Există, desigur, și excepții. Aleși care au înțeles că bunăstarea unei comunități nu se măsoară în numărul de năimiți din instituțiile bugetare și nici în averile primarilor. Și fac ceea ce e de făcut, ceea ce e normal în altă parte, dar cumva pare atât de aiurea pe meleagurile noastre unde mentalitățile sunt tarate de apucături fanariote.
Și mai există acei primari care nu așteaptă ultimele șase luni de mandat să-și facă imagine. Campionul aceste selecte categorii este, fără doar și poate, celebrul Cristian Popescu Piedone, primarul Sectorului 5 al Capitalei. Ipocrizia este o „calitate” ce nu lipsește din arsenalul parveniților politici, însă Piedone a reușit să bată toate recordurile. Individul e un obișnuit al televiziunilor de partid, care au transformat un potlogar oportunist într-un om politic extrem de nociv. De altfel, Popescu Piedone a intuit încă la începutul carierei în administrația publică potențialul de manipulare al televizorului și s-a afișat pe sticlă de câte ori a avut ocazia. Poate nu ați uitat acele reportaje cu anchetele inspectorului Piedone, care duceau cu gândul la vitejiile personajului interpretat de Carlo Pedesrsoli (mult mai cunoscut sub numele de Bud Spencer). Piedone făcea ravagii. Și mai era și spiritual. Îmi amintesc o replică de atunci, de la o inspecție la cantina unui internat școlar „Ce e asta? Miros de pateu pe umbră de pâine?”. Spiritual, gagiul, nimic de spus. Îi plăcea și îi place imaginea de campion al corectitudinii, însă păstrează discreție totală asupra modului în care a reușit să-și adune averea. Uneori chiar și iubitorii de imagine simt nevoia de ceva intimitate.
Duminică, Piedone s-a afișat prin sectorul pe care-l păstorește mai degrabă datorită memoriei scurte a alegătorilor decât meritelor personale. Cu televiziunea după el, firește. Și a însăilat o povestioară lacrimogenă cu „o măicuță blândă cu băsmăluță și șorț înflorat” care-și vindea bruma de legume pe niște lăzi de plastic la margine de piață. O rușine pentru societatea în care trăim, desigur, însă există speranță. Primarul cel bun a dat telefoanele necesare și promite pentru bătrâni locuri decente pentru a-și vinde legumele. Și a dat asigurări că nu amendează bunici cu palmele tăbăcite de sapă. Și veștile bune nu se opresc aici, ba chiar au început de săptămâna trecută când același Piedone s-a filmat dând sticle cu apă muncitorilor pe care angajatorul i-a cam uitat. Asigurări că primarul se ocupă de toți și de toate.
Evident, Piedone se află în campanie electorală. Trebuie să-și refacă imaginea după ce nenorocirea de la Colectiv, care l-a forțat să candideze (cu succes, totuși) în alt sector. Însă individul ignoră cauzele pentru care are posibilitatea să-și arate mărinimia. În Europa civilizată administrațiile locale nu se dau peste cap să organizeze tarabe la care bunicii să-și vândă recolta din grădină și nici nu le recomandă polițiștilor să trecă cu vederea pe cei care vând două cepe și trei ardei pe marginea trotuarului. Acolo bunicii au parte de alt tratament și asta mai ales datorită faptului că politicienii nu jecmănesc cu sălbăticie banul public. Nu e nimeni pus în situația de a-și vinde cireșele din bătătură pentru a plăti rețeta după o viață de contribuții la bugetul sănătății. Asta pentru că autoritățile chiar își fac treaba.
De asta avem nevoie, de autorități cinstite și responsabile, nu de primari care le recomandă public polițiștilor să închidă ochii și la nereguli mărunte, nu doar la cele mari, așa cum li se șoptește în cadrul discuțiilor private. Bătrânii au nevoie de pensii și protecție socială adevărată, nu de locuri în care să-și poată vinde legumele din gospodările fără să se teamă de amenzi. Bătrânii au multe nevoi, însă autoritățile nu pot face mai mult pentru că banii s-au evaporat. Unde anume? Știu autoritățile mai bine, însă preferă să facă tarabe pentru bunici în loc să le ofere ceea ce le este cu adevărat necesar.
