Spunem despre cineva că „este sosia cuiva” atunci când acel sau acea cineva seamănă atât de mult cu persoana cu care o comparăm încât nu pot fi deosebite fizic. Cuvântul „sosie” s-a transmis din timpul antichității greco-romane, fiind la origine un nume propriu. „Zosias” era, inițial, un personaj din piesa de teatru „Amphitryon”, scrisă în sec. II î. Hr de autorul latin Plaut, considerat părintele teatrului roman preclasic. Potrivit intrigii piesei, zeul Mercur ia înfățișarea acestui Zosias, care era sclavul regelui Amphitryon. Asemănarea izbitoare dintre cei doi provoacă mai multe situații contradictorii și neînțelegeri pe parcursul piesei. Lucrarea lui Plaut este, de fapt, o adaptare a unei piese mai vechi a marelui tragedian grec, Sofocle, piesa fiind astăzi pierdută. Amphitrion, sau Amfitrion, în română, era fiul lui Alceu, regele cetății grecești Tirint, iar soția sa, Alcmena, era mama eroului Heracle, pe care îl concepuse cu Zeus, care luase înfățișarea lui Amfitrion. Piesa lui Plaut a avut mai multe adaptări de succes în epoca medievală, inclusiv în Franța deceniului patru al secolului al XVII-lea, fapt care l-a determinat pe Molière să scrie propria versiune a piesei, în 1668. Piesa a avut un mare succes și a popularizat definitiv două personaje, ale căror nume vor sta la originea a două expresii folosite curent astăzi în întreaga lume. În primul rând, piesa l-a făcut celebru pe „Zosias”, valetul regelui Amfitrion, cel a cărui înfățișare o furase zeul Mercur. Începând de atunci, numele acestui valet va fi folosit, progresiv, în limbajul cotidian, intrând oficial în 1792 în „Dicționarul francez”, cu înțelesul de „persoană care are o asemănare perfectă cu alta”. Pe filieră grecească, termenul ajunge și în limba latină, intermediarul fiind chiar Plaut, dând cuvântul „sosia”, care înseamnă „el însuși”. Tot lui Molière și piesei sale cu același nume i se datorează și transformarea numelui propriu Amfitrion în substantiv desemnând „stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, gazdă – de regulă o gazdă bună. Totul pleacă de la faptul că Amfitrion s-a străduit să fie un tată bun atât pentru fiul său de sânge, Ificles, cât și pentru Heracle, fiu vitreg, tatăl adevărat fiind Zeus. Hera, soția lui Zeus, nu i-a iertat acestuia infidelitatea și va face tot posibilul să se răzbune pe fiul lui Zeus, Heracle. Astfel, când Heracle și fratele său geamăn, Ificles, aveau doar zece luni, Hera trimite în camera copiilor doi șerpi, pe care Heracle i-a sugrumat cu fiecare mână. A fost un semn în plus pentru Amfitrion despre originea divină a lui Heracle dar, cu toate acestea, el a continuat să îl crească precum pe propriul său fiu. Revenind la sosii, există opinii potrivit cărora, de la apariția umanității până în zilele noastre, cel puțin șapte oameni din lume seamănă, sau au semănat cândva cu ceea ce suntem noi astăzi, cu alte cuvinte au existat sau există șase sosii ale fiecăruia dintre noi. Potrivit altor studii științifice, șansa de a găsi o sosie perfectă din toate punctele de vedere este de una la un trilion (o mie de miliarde). Cu toate acestea, dictatori precum Hitler, Stalin sau Ceaușescu au avut sosii pe care le foloseau în împrejurări în care considerau că viața le-ar fi pusă în pericol.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Heracle sugrumând șerpii, filă a unui manuscris francez din secolul al XVI-lea
Frontispiciu al ediției din 1682 a piesei lui Moliére. Zeii, Zeus și Mercur, deghizați în Amfitrion, respectiv Zosias/Sosia, coboară pe pământ spre a încurca treburile personajelor umane ale piesei
Celebra actriță Angelina Jolie (dreapta) și sosia sa, Chelsea Marr (în stânga)
Nașterea lui Heracle. Tablou de Jean Jacques François le Barbier (1738-1826)