Târâș-grăpiș, iată că cea mai importantă competiție de fotbal din țară, Liga I, a ajuns la liman. Desfășurată în condiții vitrege, fără spectatori în tribune și uneori fără titulari în teren din motive de Covid, competiția cu pricina a avut printre protagoniști și pe băieții antrenați de Marius Croitoru, care au reușit o performanță notabilă, participarea în play-off-ul campionatului național de fotbal. Faptul că și-au mai dat uneori cu stângul în dreptul (vezi ultimele realizări în domeniu, adică meciurile cu FCSB, Clinceni sau CFR), nu diminuează cu nimic meritele botoșănenilor, fie ei fotbaliști, tehnicieni sau finanțatori. Astfel, județul nostru a devenit prin fotbal un remarcabil brand, transmisiunile televizate și emisiunile de sport fiind urmărite cu interes de foarte mulți români. Pentru că în ziua de astăzi, în afară de Voronskaya, Solomonescu, Popăuți și încă vreo câteva astfel de branduri, nu prea avem cu ce ieși în lume. E adevărat, pe plan cultural și artistic vom domina …„piața” pe vecie cu ai noștri Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian, dar în domeniul economic, marfa cu care Botoșaniul se făcuse cunoscut în țară și în lume, respectiv produsele de sorginte textilă și sticlăria dorohoiană, s-a dus de mult pe copca societății capitaliste multilateral subdezvoltate! Apariția pe firmamentul fotbalistic național a echipei FC Botoșani a constituit un fel de ieșire în lume de care avea mare nevoie județul nostru, iar faptul că echipa fanion s-a poziționat în primele șase din țară trebuie să fie, clar, un motiv de mândrie pentru noi. Sunt foarte multe municipii reședință de județ care visează la Liga I, Timișoara, Bacău, Oradea, Galați și de la anul și Iași, fiind o parte dintre ele. Și fiindcă echipa e susținută financiar și de Consiliul Local, o fărâmă de gratitudine merită și cetățeanul botoșănean care, indirect, prin taxe și impozite, a pus umărul la performanțele echipei. Că dacă nu ar fi fost afurisitul acesta de virus, în mod sigur tribunele stadionului municipal ar fi fost ocupate de mulți dintre concitadinii noștri, care, prin plata biletului și prin încurajările lor ar fi constituit un important suport material și moral pentru formația botoșăneană. Să sperăm că sezonul viitor se va desfășura în normalitate, cu tribunele pline și cu rezultate la nivelul așteptărilor. Revenind la campionatul proaspăt încheiat, trebuie să dăm Cezarului ce-i al lui și să remarcăm eforturile și zbaterile finanțatorului Valeriu Iftime care, deși în orice întâlnire cu echipa lui Becali ne aduce aminte de defuncta cooperativă a fostului președinte de la Bistrița Jean Pădureanu, a reușit să țină mult mai sus de cota de avarie o echipă care nu a cumpărat ci a vândut vedete, exemplele în acest sens fiind nenumărate. Spiritul arhirecunoscut de întreprinzător al tătucului „Elsaco” s-a resimțit pe deplin și în managementul echipei, cu bani puțini sau chiar pe degeaba fiind aduși jucători anonimi care, ulterior, și-au făcut la Botoșani și nume, dar și un preț acătărilea! Faptul că pentru finanțatorul botoșănean FCSB nu înseamnă altceva decât „Fă Cum Spune Becali” nu îi diminuează cu nimic meritele în ascensiunea și menținerea fotbalului botoșănean la nivelul maxim din România. Și dacă tema editorialului de astăzi se referă la al nostru fotbal, atunci este absolut normal să îl pomenim aici și pe celălalt artizan al ascensiunii Botoșaniului în Liga I, adică pe Cornel Șfaițer, care a fost votat de specialiști drept cel mai bun președinte de club din țară. În cazul lui Cornel, cu un ochi râdem pentru performanța lui și cu celălalt plângem, pentru că respectivul club n-a fost să fie FC Botoșani ci Sepsi Sfântu Gheorghe. Ultimul premiant al acestei stagiuni fotbalistice, dar nicidecum cel din urmă despre care se cuvine să amintim în aceste rânduri este antrenorul Marius Croitoru, cel sub a cărui baghetă „băieții din Botoșani” au reușit să intre în sextetul de prim rang al fotbalului autohton. Făcând parte din noul val de antrenori, Croitoru ne-a demonstrat că valoarea nu așteaptă numărul anilor, că știința împletită cu tinerețea și entuziasmul pot fi rețete sigure de atins înălțimile și succesul. Una peste alta, toți cei nominalizați aici adică Iftime, Șfaițer, Croitoru, jucătorii sau mai plastic vorbind, „băieții din Botoșani” au gravitat în acest sezon pe orbita succesului, fapt ce mă duce cu gândul la … „Fetele din Botoșani” ale căror evoluții pe scena muzicii populare au fost mult apreciate de către publicul iubitor de gen, devenind un simbol cultural al județului. Ei bine, „băieții din Botoșani” au devenit un simbol sportiv. Cu siguranță se vor găsi cârcotași care vor strâmba din nas atunci când vor auzi că din categoria „băieților din Botoșani” fac parte Rodriguez, Keyta, Ongenda precum și ceilalți colegi ai lor veniți de peste mări și țări. Ei bine, în această situație sunt nevoit să invoc o străveche vorbă românească: cine trăiește cu mama, îi zic tată! Toți acești jucători străini au apărat culorile botoșănene, deci fac parte din grupul „băieților din Botoșani” și merită din plin aprecierea publicului. La fel ca și fetele. Tuturor, felicitări!
