La începutul lui decembrie 2020 trimiteam o solicitare la Apele Române, la Botoșani, întrebând câte persoane s-au transferat de la alte unități. SGA Botoșani a redirecționat solicitarea la Apele Române de la Iași și a venit răspunsul. S-a transferat o singură persoană, în condițiile legii, nu vă putem comunica numele că nu e persoană publică.
Am vorbit cu colegi din Iași și am aflat că anonimul de la Apele Române era Stelian Mețler, pensionar, fost director la ITM Botoșani. Absolut întâmplător, fiul său, Constantin Mețler, era director general adjunct la Administrația Națională Apele Române.
Adică, întreb și eu, oare era sau nu era Stelian Mețler persoană publică, de care lumea trebuia să afle? Bineînțeles că nu trebuia să afle, că odată ce s-a aflat, Stelian Mețler a trebuit să se întoarcă la pensie, iar fiul său a fost demis.
Am mai spus că scandalurile de la Apele Române i-au costat pe liberali alegerile. Specialiști înlocuiți cu politruci, cum a fost la Mureș, chelnerițe angajate pe post de inginer la Iași, iar oamenii care au avut curajul să spună ceva au fost dați afară, un pensionar de 69 de ani angajat pe un post la Darabani unde, cică, trebuia să facă zilnic naveta, vreo 140 de km. Plus multe alte cazuri asemănătoare în toată țara.
Milioane de oameni au citit și au văzut, iar liberalii s-au pomenit că pierd alegerile în fața PSD, pentru că nimeni nu vroia să înlocuiască ciuma roșie, dușman pentru Iohannis, cu ciuma galbenă, prietenă cu Iohannis.
Se pare că liberalii au înțeles lecția. Zilele trecute, secretarul de stat care înlocuia cu forța directorii de la Direcțiile Silvice cu liberali devotați a demisionat imediat ce manevrele lui au apărut în presă. Dar de schimbat nu se schimbă.
Cum e posibil ca instituțiile de stat să fie complet opace și să refuze orice informații? Simplu, respectă legea. Uniunea Europeană a produs ceva numit GDPR (General Data Protection Regulation). E vorba de protecția datelor personale, în principal împotriva procesatorilor de date, pentru a respecta dreptul la viață privată. Intenția a fost bună, rezultatele catastrofale. Giganții high-tech de genul Facebook sau Google nu au fost absolut deloc împiedicați să culeagă și să utilizeze date, iar restul au fost doar acte inutile.
La o întâlnire la Bruxelles, comisarul Vera Jurova, care se ocupă de valori și transparență, a recunoscut că GDPR trebuie rediscutat în Comisia Europeană și era programată luna martie 2020 pentru asta. Dar a venit pandemia.
După apariția rezoluției privind GDPR de acum câțiva ani, guvernul PSD de atunci, cu scuza că trebuie să respecte legislația europeană, a făcut o lege în care toate activitățile de la stat sunt trecute la secret. Numele angajaților, veniturile, atribuțiile, numele celor care reușesc la concursurile de la instituții, al celor care se transferă, totul. Evident, nu acesta a fost scopul urmărit de UE, e și precizat asta, că informațiile publice nu pot fi secrete.
Dar toate instituțiile statului au devenit – legal – un soi de imens SRI, de unde se află ce e de aflat printre uși.
Pe lângă faptul că nimic legat de bani publici nu ar trebui să fie secret, e și nedrept, pe undeva. Directorii de instituții, parlamentarii, aleșii locali trebuie să completeze declarații de interese, declarații de avere unde scriu ce câștigă soția/soțul, copiii etc, iar subordonații lor huzuresc – nu putem spune muncesc, deocamdată – într-un anonimat total.
Cu tot secretul acesta, guvernul liberal a aflat din presă ce salarii se plătesc, că are mai mulți bugetari angajați decât știa, unde mai trebuie angajați oameni și unde sunt prea mulți, salariile enorme din consilii de administrație și multe altele. La care premierul Cîțu tot iese și declară că nu e corect și le va rezolva. E drept că nu spune și când.
Acest sistem secretos se va perpetua în principal pentru că angajaților bugetari le e bine așa. Apoi pentru că tagma funcționarilor publici e privilegiată. Membrii ei se pot muta oriunde prin transfer, fără concurs de angajare, pentru că odată ce ești funcționar public, miraculos așa, începi să fii priceput la toate. Așa că te angajezi la o primărie la țară, cum a făcut Mețler, stai acolo ceva timp, nu prea mult, te faci funcționar public și te transferi la Apele Române, că e salariu mai interesant.
Repet, pentru cei care nu știu, în sistemul de stat un salariu lunar net de 4.000 lei este considerat mic sau foarte mic. Normal că nimeni din sistem nu vrea să vadă un tabel cu nume, venit net și fișa postului, de exemplu, că ar ieși răscoală.
Dar motivul principal pentru care sistemul ăsta nenorocit va rămâne așa mult și bine este pentru că altfel nu se poate.
Ultimul exemplu este cu fata liberalului Vela, cel care a fost ministru de interne. A vrut tânăra să fie notar, a învățat și s-a dus la examenul de notar. A luat nota 2.70.
Așa că, dacă pe bune nu s-a putut, a fost numită vicepreședinte la Agenția Națională pentru Arii Protejate, printr-o decizie semnată chiar de Florin Cîțu, prim ministru. Ca să mănânce și gura ei o pâine.
Despre asta vorbim. În afară de câteva excepții notabile, suntem conduși de niște cetățeni care ar fi pur și simplu șomeri, pentru că nu știu să facă nimic. Așa că și-au inventat propriul sistem pentru a parveni, pe care eu nu îl văd schimbat. Vreodată.
