România Educată, proiectul prioritar al președintelui Iohannis în cel de-al doilea mandat – pe care a reușit să și-l treacă în palmares din cauză că adversarii politici s-au mobilizat mai degrabă să-i dea o mână de ajutor decât să-l înfrângă. Exact la asta m-am gândit după ce am aflat cum stă treaba cu vacanța elevilor. Nu pot trece cu vederea nici momentul în care, citind comunicatul lui Sorin Cîmpeanu, am încercat neliniștitoarea senzație de analfabetism funcțional. Pentru că e cam greu de înțeles ceva coerent din „Școlile nu se închid și pentru că activitățile remediale vor putea fi organizate la cerere, inclusiv pe perioada vacanței de primăvară, acolo unde rata de infectare este mai mică de șase la mie. Acest lucru va avea ca obiectiv micșorarea decalajelor generate de predarea online. De asemenea, grădinițele vor putea solicita efectuarea de activități didactice cu copiii cu avizul DSP. Avantajul este că aceste zile de vacanță în luna aprilie se pot transforma în zile de școală cu prezență fizică în luna iunie, cu condiția respectării regulilor în școli”. Scurt, concret și la obiect? Nici măcar în vis… Dacă pricepe cineva ce a vrut să spună, înseamnă că respectivul minte. Mai ales după ce zilele trecute Ministerul Educației a publicat modificările la structura Anului școlar 2020 – 2021. Modificări oarecum haotice. Care vine la școală de pe 5 mai, care de pe 10… Care e în vacanță, care în școală online. Asta după ce, cu câteva zile mai înainte, se vorbea de vacanță pentru toată lumea, însă fără decalarea examenelor. Sau cu decalarea examenelor; nu mai contează, pentru că la noi oricum deciziile se iau de pe o zi pe alta și nimeni nu-și asumă vreo răspundere. Și să nu uităm de acele declarații de ministru care ne asigurau că școlile nu se închid decât atunci când intervine carantina. Și, dintr-o dată, a venit bomba cu vacanța de o lună…
Un balamuc total, din care fiecare înțelege ce poate. În ciuda cosmetizărilor din pix, sistemul național de educație n-a fost niciodată prea grozav. Nici măcar în acele perioade istorice atât de dragi nostalgicilor care nu le-au trăit. Am ajuns la concluzia că mai rău nu se poate. De fapt, sper să nu se poată mai rău, deoarece guvernanții reușesc mereu să-i dezamăgească pe pesimiștii care declară că nu există loc de mai rău.
Din luna martie a anului trecut învățământul a devenit un soi de glumă proastă. Elevii au fost trimiși acasă pentru două săptămâni și s-au întors pentru ceva ore în septembrie și octombrie, după care au trecut iar la școala virtuală. Astea au fost condițiile sanitare, nimeni nu spune că nu există pericolul coronavirozei chinezești, însă organizarea a fost demnă de Cascadorii râsului. Monica Anisie, fostul ministru, a fost mai preocupată să dea bine în pozele retușate pe care le distribuia pe rețele sociale decât de problemele reale ale Educației. Citate neinspirate și cafea la ceașcă; în rest totul era minunat. S-a milogit pe la Patriarhie să doneze tablete pentru copii. Asta după ce a refuzat să se implice în lupta pentru obținerea procentului legal din PIB pentru nevoile Educației. „Nu am ce face cu atâția bani pe structura actuală”. Da, cum să nu… Parcă se lăuda că provine din sistem și, prin urmare, știe tot ce e de știut.
Să o lăsăm pe Anisie și să privim spre viitor. Care nu e deloc roz, mai ales în ceea ce privește Educația. Toată lumea e de acord că școala online, așa cum s-a făcut pe la noi, numai școală nu se poate numi și că „pe structura actuală” – vorba Monicăi Anisie – școala clasică e singura variantă viabilă pentru sistemul de învățământ. De-abia au reușit elevii să se reacomodeze cu școala față în față – să nu ne facem iluzii; perioada de acomodare a fost mai mult decât necesară – că iar au fost trimiși acasă, într-o vacanță mai mult sau mai puțin activă, depinde de clasa în care i-a prins pandemia.
Ce putem înțelege de aici? Că situația e mult mai gravă decât o arată comunicatele oficiale (care oricum nu mustesc de cine știe ce optimism)? Sau că „România Educată” exista doar în programul electoral, pentru că dădea bine la public și pentru că era necesar ca și candidatul Iohannis să-și justifice cu ceva victoria în fața unei contracandidate lipsite de orice șansă? Sau că totul se reduce la o chestiune de contabilitate elementară? Fără doar și poate, actualul Guvern are probleme foarte mari. Pe de o parte visteria secătuită, pe de altă parte opoziția agresivă a celor din PSD la care se adaugă lupta sindicală, renăscută peste noapte. Inițial, vacanța asta trebuia să asigure un răgaz pentru buget. Să ne gândim că, până acum, profesorii erau trecuți în concediu din oficiu. Vrei, nu vrei, primești concediu. Iar concediu înseamnă ceva mai puțini bani, deoarece se scade norma de hrană. În vacanță nu se plătesc orele suplinite și nici PCO – plata cu ora pentru suplinitorii pensionari – naveta elevilor, facturile școlilor. Se adună niște bani…
Cam asta era intenția inițială, însă a fost sabotată de opoziția PSD și amenințările sindicatelor, veritabile anexe ale PSD, care și-au amintit care le este rostul. Prin urmare, de vacanța de o lună s-a cam ales praful, la fel cum s-a ales și de intenția de a trece pe toată lumea în concediu.
Cu alte cuvinte, calcule politice și dat la gioale în Parlament. Despre asta e vorba, nu despre România Educată. Care poate să mai aștepte, mai ales că mandatul președintelui nu doar că mai durează, dar e și ultimul…
