Comunităţile romano-catolice şi reformate vor sărbători mâine, 4 aprilie, Paştele. Spre deosebire de Paştele din 2020, în România credincioșii pot participa în această seară la Sfânta Liturghie din noapte Învierii, respectând măsurile sanitare.
La Biserica Romano-Catolică din municipiul Botoşani slujba va începe la ora 20:00.
Cele mai importante momente din noaptea de Înviere sunt binecuvântarea focului în afara bisericii, aprinderea lumânării pascale şi a celorlalte lumânări, cântările speciale adresate lui Hristos, lecturile din Vechiul Testament, proclamarea evangheliei Învierii. La sfârşitul slujbei, participanţii sunt împărtăşiţi cu ostie (pâine nedospită) şi are loc „procesiunea”, înconjurarea bisericii de către preoţi şi credincioşi.
La catolici, trei zile sfinte precedă sărbătoarea Paştelui: Joia Sfântă – Cina Domnului, Vinerea Sfântă – Patima și moartea Domnului și Sâmbăta Sfântă – ziua tăcerii şi a aşteptării. Acestea formează „Triduumul Pascal” și reprezintă preambulul Învierii.
Sâmbăta Sfântă
În Sâmbăta Sfântă, preotul Petru Bişog, parohul Bisericii Romano-Catolice „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” Botoşani, a transmis un mesaj credincioşilor.
„Salvatorul lumii a fost ucis cu cruzime. Trupul său a fost pus în mormânt. Ucenicii săi s-au împrăştiat şi s-au temut că îi vor urma în suferinţă, pătimire şi moarte, dar Maica Domnului a vegheat plină de speranţă. În mod tradiţional, zilele de sâmbătă din anul bisericesc sunt dedicate Sfintei Fecioare Maria. Această tradiţie antică s-a dezvoltat în parte datorită credinţei că pe măsură ce alţii erau plini de frică şi confuzie, Sfânta Fecioară a vegheat în Sâmbăta Sfântă în aşteptarea Învierii lui Isus. Ştia că fiul ei va învia. Avea speranţa care întrece orice speranţă, credinţa ei era sigură. Timp de multe secole s-a sugerat că prima persoană căreia Isus i-a apărut după Înviere a fost chiar mama Sa. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a crezut acest lucru, la fel Sfântul Ignaţiu de Loyola şi mulţi alţii de-a lungul secolelor au împărtăşit această credinţă. Din aceste motive, Sâmbăta Sfântă este o zi ideală pentru a medita la gândurile inimii Maicii Preacurate. În mai multe rânduri, în relatările evanghelice ni se spune că Sfânta Fecioară cugeta la misterele vieţii Fiului ei în inima ei. Ea a fost una dintre puţinele care i-au stat alături în agonie şi moarte în faţa crucii, gândindu-se la sacrificul sublim al Fiului ei.
Astăzi, gândeşte-te la inima ei care cugeta la aceste lucruri. Încearcă să înţelegi ce gândea şi ce spera ea. Încearcă să simţi ceea ce a simţit în acea zi tristă de primă sâmbătă mare. Încearcă să experimentezi credinţa, încrederea, aşteptarea ei plină de bucurie. Atât de mulţi oameni în această lume alunecă în disperare şi confuzie, atât de mulţi şi-au pierdut speranţa în viaţa pe care o mai au de trăit, în viaţa care îi aşteaptă. Atât de mulţi au propria lor formă de moarte interioară. fără să-i permită lui Dumnezeu să-i atragă către Înviere prin har. Atât de mulţi oameni astăzi au nevoie de speranţa care a fost atât de vie în inima Maicii Preacurate în prima Sâmbătă Sfântă. Astăzi, în tăcere, gândeşte-te la realitatea primei Sâmbete Sfinte şi permite-i inimii neprihănite a Preacuratei să te inspire şi să te atragă mai adânc în viaţa ei de credinţă, speranţă şi iubire.
Mamă minunată, în prima Sâmbătă Sfântă ai vegheat pentru Fiul tău, mijloceşte şi pentru mine darul divin al speranţei. Fă să crească în mine acea speranţă care să-mi fie putere mai ales în momentele din propria-mi viaţă în care fac experienţa dureroasă a Crucii. Ajută-mă să mă pot gândi la inima ta curată şi sfântă pentru ca şi eu să fiu plin de speranţă pe măsură ce îndur încercările acestei vieţi pământeşti. Dă-mi o inimă plină de bucurie în timp ce aştept harul vieţii noi pe care Domnul doreşte atât de mult să mi-o dăruiască. Maică Preacurată, roagă-te pentru mine! Amin”, a transmis preotul Petru Bişog.
