Astăzi, 25 martie, este marea sărbătoare Buna Vestire, care aminteşte de ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente, închinată Maicii Domnului.
În vechime, Buna Vestire era marcată pe 5 ianuarie, sau pe 18 decembrie. Data de 25 martie a fost stabilită în secolul al V-lea, când s-a hotărât ca Naşterea Domnului să fie prăznuită pe 25 decembrie.
Buna Vestire, Întruparea şi Evanghelia au adus mesajul păcii, al iubirii şi al nădejdii, care avea să convertească şi inimile celor mai înverşunaţi păgâni. Acest eveniment istoric este de importanţă unică şi trebuie raportat la prezent, deoarece este un izvor de bucurie actuală. Căci cuvântul „Bucură-te!”, rostit atunci de Arhanghelul Gavriil străbate veacurile şi se adresează fiecăruia dintre noi.
Aşa după cum a arătat ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, evenimentul Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos este un moment unic în istorie, dar el se prelungeşte de-a lungul veacurilor în fiecare inimă şi minte de creştin.
„Sărbătoarea de astăzi aduce bucurie într-o lume întristată”
ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a declarat aseară că sărbătoarea de astăzi este atât de mare deoarece vestea ce bună a acestei sărbători este venirea lui Dumnezeu printre noi, oamenii, pentru că „aduce bucurie într-o lume întristată, aduce sănătate într-o lume bolnavă, aduce nădejde într-o lume disperată”. „Aceasta este minunea cea mare a Bunei Vestiri. Rămâne ca noi oamenii, pe de o parte, să înţelegem în mintea noastră cât putem înţelege noi, din ceea ce este de neînţeles, naşterea lui Dumnezeu din Preasfânta Fecioară Maria, iar, pe de altă parte, să înrădăcinăm în viaţa noastră această mare taină ce s-a împlinit în momentul Bunei Vestiri. Şi nu putem face acest lucru decât aşezându-ne în faţa Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cea care a înţeles mai mult decât toţi oamenii la un loc ceea ce s-a întâmplat cu ea, cu omenirea întreagă, cu toată creaţia lui Dumnezeu. Şi înţelegem poate ceva din această taină încercând a înrădăcina în fiinţa noastră lăuntrică ceva din smerenia Maicii Domnului, ceva din rugăciunea Maicii Domnului, ceva din bunătatea Maicii Domnului, ceva din iertarea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, ceva din duhul ei de jertfă, ceva în cele din urmă din ceea ce a fost lucrarea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de-a lungul istoriei şi rămâne până la sfârşitul acesteia şi va trece şi în veşnicie. Mulţumim lui Dumnezeu pentru marea taină a Bunei Vestiri. Să ne dăruiască El putere, să ne adâncim în această sfântă taină, să preluăm din ea apă binecuvântată şi pâine plină de slavă pentru a fi hrăniţi din Împărăţia Cerurilor încă din această lume, ca pregustare şi a o dobândi pe deplin în Slava Împărăţiei Tatălui, a Fiului şi a Sfântului duh. Amin”, a mai spus ÎPS Teofan.
Buna Vestire cade în fiecare an în perioada Postului Mare, zi în care Biserica acordă dezlegare la peşte
Sărbătoarea de astăzi este cunoscută în popor sub denumirea de Ziua Cucului. Astăzi cucul cântă pentru prima dată şi anunţă sosirea primăverii. În tradiţia populară, cucul este vestitorul unor lucruri importante din viaţa omului. De Buna Vestire, primul cântec al cucului trebuia să îi găsească pe toţi oamenii îmbrăcaţi în haine curate, veseli, cu bani în buzunar şi cu stomacul plin. Dacă oamenii nu ar îndeplini cu stricteţe aceste ritualuri se credea că respectivii nu se vor putea bucura de toate bogăţiile pe care anul urma să le aducă. Iar dacă primul cântec al păsării era auzit pe stomacul gol, în stânga sau în spatele omului, acest lucru era un semn rău. Tradiţia spune că în ziua Bunei Vestiri oamenii nu au voie să se certe şi să fie supăraţi unii pe alţii, pentru că vor avea necazuri tot anul. În unele zone ale ţării, de Buna Vestire există obiceiul ca pomii să fie ameninţaţi cu un topor şi să fie stropiţi cu ţuică pentru a da roade bogate.
În popor se spune că cei care vor mânca peşte de Buna Vestire vor fi tot anul ca „peştele în apă”. Gospodinele trebuie să pună astăzi pe pragul casei pâine şi sare pentru hrana îngerilor, care le vor veghea casele şi familiile tot restul anului.
