În catagrafia rusească din 1774, Oncanii figurau în ocolul Coşulii, de la ţinutul Hârlăului, în timp ce Tulburenii, unde erau 34 de case, erau înscrişi în ocolul Târgului, de la ţinutul Botoşanilor. La 1 iunie 1801, Tulburenii erau ai stolnicului Iordachi Gioanu, avându-i moştenirea prin tatăl său, Ioan Gioanu şetrarul, de la Gavril Miclescu, a cărui nepoată, Zoiţa, era bunica lui Iordachi.
Între 1801 – 1810, Tulburenii stolnicului Iordachi Gioanu sunt în pricină de hotar cu moşiile megieşe, mai ales cu moşia răzeşească a Coştenilor (Coşotenilor, n.ns.), nenumăratele înfăţişări la Divan nesoluţionând diferendul. Una dintre aceste moşii despre care Iordachi Gioanu afirmase că i-ar fi împresurat hotarele Tulburenilor săi era şi cea a Oncanilor, pe care, pe la 1809, când Iordachi Gioanu solicita Divanului rânduirea paharnicului Ioan Tăutu pentru cercetarea acestei pricini, o stăpânea sulgerul Constantin Ureche.
În „Catagrafia ţinutului Botoşani”, din 1802, Tulburenii stolnicului Iordachi Gioanu, de la ocolul Târgului, aveau 27 de locuitori birnici, nu era nici un scutelnic. Săturându-se probabil de toate aceste necazuri ce i le pricinuia această moşie şi nevoit a-şi acoperi anumite datorii, Iordachi Gioanu solicită scoaterea la mezat a Tulburenilor. Astfel, la 10 septembrie 1810, Vornicia de aprozi trimitea poruncă lui Constantin telal-başa pentru a striga la Divan şi pe toate uliţele Botoşanilor vânzarea la mezat a acestei moşii, pentru plata unor datorii. Cumpărător se va găsi repede, cum se observă din zapisul lui Ioan Tăutu paharnic, vechilul stolnicului Iordachi Gioanu, prin care vinde moşia Tulburenilor biv vel vistierului Iordachi Roset, pentru 30.000 de lei.
Cum ajunseseră Oncanii în stăpânirea sulgerului Ureche o arată un document din 8 aprilie 1810, care conţine o poruncă a Divanului Moldovei pentru cercetarea unei pricini de hotar dintre moşia Orăşeni, a sulgerului Constantin Ureche şi a lui Theodor Musteaţă, cu moşiile celelalte. Cu acest prilej se arată că sulgerul Ureche luase moşia Oncani şi trei sferturi din Orăşeni la schimb, de la hatmanul Sandu Sturdza, căruia îi dăduse Todirenii. La 14 ianuarie 1814, în calitate de vechil al doamnei Smaranda Callimachi, Sandu Sturdza cumpără Băicenii la mezat, de la Zaharia Gioanu, pentru 52.000 de lei.
Dicționar de termeni istorici:
Catagrafie – operația de înregistrare, într-o anumită ordine, a bunurilor sau persoanelor, recensământ
Divan – instituție feudală, numită anterior sfat domnesc, îl ajuta pe domn în rezolvarea problemelor de politică internă și externă. Pentru perioada în discuție, mai curând este vorba despre un Divan judecătoresc, ce judeca pricinile venite din teritoriu, existând și un Divan „împlinitor”, cu rol executiv
Mezat – scoaterea la vânzare, de regulă prin licitație publică. Un telal-bașa era obligat ca timp de 40 de zile să strige pe ulițele orașului și în divan și să publice document la isprăvnicii, astfel încât cei interesați să poată participa la mezat. Și „mezat” și telal-bașa” sunt termeni turcești
Vechil – reprezentant al unei alte persoane, în baza unei procuri scrise, împuternicit
Hatman – mare dregător, specific Moldovei, ajuns aici pe filieră poloneză, cu atribuții preponderent militare. Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se reduc atribuțiile militare, dar cresc cele polițienești.
Prof. dr. Daniel Botezatu