La 4 aprilie 1636, Vasile Lupu voievod îi întărea lui Gheorghe Roşca fost vistier, care slujise cu credinţă domnilor de dinainte, dar şi lui Vasile Lupu, „ocinile şi moştenirile lui drepte şi împărţirea cu fraţii săi”, inclusiv, „jumătate din satul Oncani şi din Turbureni […], care îi este lui de cumpărătură de la fratele lui, Vasilie Roşca vornic, pentru o sută şi treizeci de ughi de aur şi treisprezece poloboace de miere; iar lui Vasile Roşca vornic i-a revenit, în partea sa, de la fratele lui, Costantin Roşca vistiernic, cu iazuri şi cu loc de mori”.
La 28 august 1639, Gheorghe Roşca, biv vistier, vinde „dreapta sa ocină şi cumpărătură”, jumătate din Oncani şi din Turbureni lui Ştefan, fratele mitropolitului Varlaam şi nepotului său, Nechifor, cu ispisoc de întăritură de la Vasile Lupu voievod. Se precizează că acea jumătate din Turbureni fusese dreapta cumpărătură a lui Constantin Roşca vornic, de la Drăgan, feciorul lui Dumitru uricar, iar după moartea vistierului partea îi revine fratelui său, Vasile Roşca vornic, de la care cumpăra mai târziu celălalt frate, Gheorghe Roşca. Despre jumătatea din Oncani se arată că fusese cumpărătura aceluiaşi Constantin Roşca de la Drăgan, fiul lui Dumitru uricar, pusă apoi zălog de acesta la fratele său, Gheorghe Roşca, şi nerăscumpărând-o, acesta din urmă o vinde lui Ştefan, fratele mitropolitului Varlaam şi nepotului său Nechifor.
Câţiva ani mai târziu, la 20 iunie 1644, Varlaam – mitropolitul Moldovei – mărturisea cum fratele său Ştefan şi nepotul său Nechifor au vândut lui Iorga, vel vistierul (vărul lui Vasile Lupu, n.ns.), jumătate din Oncani şi jumătate din Turbureni, care fuseseră cumpărate de la Constantin Roşca biv vel vornic.
La 5 aprilie 1657, Grigore Nacu, marele stolnic, cumpără jumătate din satul Oncani de la Iftimie Boţul! Cum ajunsese acel pământ la Iftimie se arată într-un ispisoc de la Gheorghe Ştefan voievod, din 8 ianuarie 1658, prin care domnul îi întărea lui „Nacul, fost stolnic mare”, cumpărătura sa, jumătate din satul Oncani, ce fusese în ocolul Botoşanilor, cu heleşteu şi cu vecini, de la Iftimie Boţul, care o avea danie de la Vasile Lupu, „când se însurase”.
La 14 iunie 1662, Eustratie Dabija voievod judecă şi-l dă „rămas” pe Andoni blănarul, ce ţinea o nepoată de soră a Iorgăi postelnicul, în pâra ce a avut cu Iftimie Boţul pentru jumătate din satul Oncani, la ocolul Botoşanilor. Domnul îi întăreşte lui Boţul stăpânirea pe acea jumătate din Oncani, dată de Vasile Lupu voievod când era domn în ţară, pe când acelaşi Vasile Lupu îi făcuse postelnicului Iorga, vărul său, carte pentru jumătate din Oncani aflându-se şezător la Ţarigrad, nemaifiind domn.
Cât despre acea jumătate de sat din Tulbureni, la 5 august 1673, Alexandra stolniceasa, sora Iorgăi mare paharnic, împreună cu fiii săi, dau mărturie că acea parte din Tulbureni, pe care o vânduseră lui Dumitraşcu paharnic cu 60 de lei a fost răscumpărată de la acesta de Ştefan (Ceaurul) Vasile, mare logofăt, a cărui soţie, Maria, mai avea părţi în acea moşie.
Dicționar de termeni istorici
Ughi – monedă de aur ungurească (din italianul ungari, ce imita florinul (ducatul). Confundat cu galbenii sau zloții de aur, apare sub diferite alte denumiri: ughi zlot de aur, ughi zloți, ughi zloți ungurești, ughi galbeni etc.
Ispisoc de întăritură – act domnesc ce întărea un transfer de proprietate (în cazul de mai sus), o judecată, o danie, un privilegiu etc.
„A da rămas”pe cineva – a arăta că a pierdut judecata, în urma unei hotărâri domnești. De regulă, recursul se făcea către un domn următor, cel care dăduse hotărârea revenind greu asupra ei, doar dacă se aduceau probe noi, puternice
Țarigrad – numele folosit în româna medievală pentru Constantinopol, după 1453 Istanbul; înseamnă, în slavonă, „orașul împăratului”.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
