Oncanii şi Tulburenii au fost două din cele mai vechi sate care, la un moment istoric sau altul, au făcut parte din ocolul târgului Botoşani. La 8 aprilie 1546, Petru Rareş îl miluia pe Ghidul, fiul Fedcăi, nepotul lui Oancă şi-i întărea „dreapta sa ocină şi dedină din privilegiul de cumpărătură ce a avut bunicul lui, Oanca, de la părintele domniei mele, Ştefan voievod, din jumătate din satul lui Bârsan, unde a fost jude Maniu, care acum se numesc Oncanii, a şasea parte, partea dinspre Botăşani şi grădina bunicului lui Oanca”. Vechimea satului, ce pare să coboare spre momentul întemeierii Ţării Moldovei, este atestată nu numai de toponimele Bârsan şi Maniu, specifice regiunii intracarpatice sau de precizarea „unde a fost jude”, o instituţie anterioară întemeierii statului, ci şi de faptul că acest Oanca de la care vechiul nume al satului se va schimba în Oncani, are privilegiu de cumpărătură, din timpul lui Ştefan cel Mare, pe a şasea parte, cea dinspre Botoşani, din jumătate din satul lui Bârsan, cu alte cuvinte pe a douăsprezecea parte din vechea aşezare. Aceasta înseamnă că acolo existau şi alţi „răzeşi” din acelaşi neam, satul umblând pe unul sau mai mulţi „bătrâni” după unul dintre moşi, Oanca, dintr-o vechime nepomenită, în orice caz îndepărtată. La 13 martie 1555, un document de la Alexandru Lăpuşneanu voievod preciza că Gavril şi fratele său, Isac, fiii lui Macsin Udrea, „au vândut ocina lor dreaptă şi din privilegiul de schimb ce a avut tatăl lor, Macsin Udrea cu <nepoţii săi de soră, Maruşca şi Aniţa şi Ion, copiii lui Mihu de la fratele domniei mele> Ştefan voievod <cel Tânăr> şi din privilegiul ce au avut ei de la bunicul domniei mele, Alexandru voievod, patru părţi din satul unde a fost Mihăilă, în Dobrova, unde sunt Huhurezii, care acum se numeşte <Turburenii şi patru părţi din jumătatea satului lui Bârsan, unde a fost ju>de Nan, care se chiamă Oncanii, din partea de sus, ce este despre Botuşani şi iarăşi şi a cincea <parte> din aceste două sate, din Oncani şi din Turbureni, cu iaz şi cu moară, pe care le-a cumpărat tatăl lor, Macsin Udrea, de la Dragoş, fiul Fedcăi, nepotul Oancei. Şi au vândut rugătoriului nostru, lui popa Cozma, pentru 1200 zloţi tătăreşti”.Acelaşi popă Cozma cumpără, pentru 300 de zloţi tătărăşti, de la Ghidul şi sora lui Neaga, copiii Fedcăi, nepoţii Oancei, „ocina lor dreaptă”, a şasea parte din Turbureni şi a şasea parte din Oncani, ceea ce ne determină să credem că aceste două sate, întemeiate poate în acelaşi timp, mergeau pe aceiaşi „bătrâni”. La 12 martie 1617, Radu Mihnea voievod îi întărea lui Constantin Roşca mare vistier jumătate din satul Oncani şi jumătate din seliştea Turbureni, jumătate din sus, partea dinspre Botoşani, cu curţi şi cu iazul de jos şi cu moară şi cu jumătate din alt iaz, care este la pârâul ce vine dinspre Orăşeni. Constantin Roşca aduce un ispisoc de cumpărătură de la Drăgan, fiul lui Dumitru uricar, nepotul popii Cozma, pentru 400 de galbeni ungureşti, „din ispisocul de cumpărătură pe care l-a avut bunicul lui, popa Cozma, de la Alexandru vodă (Lăpuşneanu), care-i fusese şi lui cumpărătură de la Gavril şi fratele său, Isac, fiul lui Macsin Udrea”. Mai târziu, Vasile Roşca, vornicul de gloată, frate al lui Constantin Roşca marele vistier, vinde acea jumătate din Oncani, cu heleşteu şi cu moară unui alt frate al lor, Gheorghe Roşca, pentru 130 de galbeni şi 13 poloboace de miere. Cumpărătura lui Gheorghe Roşca vistier va fi întărită, la 14 septembrie 1632, de către Alexandru Iliaş voievod, menţionându-se cu acest prilej ispisocul de cumpărătură ce avusese Constantin Roşca vistiernicul de la domnul Ştefan II Tomşa şi alt ispisoc de cumpărătură, al popii Cozma, de la „Alexandru voievod cel Bătrân”.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU