Pentru a-şi justifica excesele, toate guvernele – absolut toate guvernele – care s-au perindat la conducerea acestei ţări (şi când scriu asta nu am în vedere doar ce s-a întâmplat după 1989) s-au străduit să cosmetizeze realitatea cu comunicate oficiale. Acele comunicate conform cărora o duceam cu toţii bine, dar la modul general. Dacă vreunul dintre cei cărora le erau adresate respectivele minciuni încerca deznădăjduitorul sentiment că lui nu-i merge deloc grozav, îi rămânea consolarea că, per ansamblu, treaba era grozavă.
S-a minţit mult şi încă se minte cu neruşinare. Orice dezvăluire deranjantă este repede combătută cu comunicate de presă. În orice nenorocire guvernanţii văd partea plină a paharului. După incendiul de la Matei Balş se numărau medicii şi pompierii eroi. Prea puţină atenţie pentru victime. Bilanţul nenorocirii a ajuns la aproape douăzeci de victime, însă se pare că nu există vinovaţi. La Constanţa a murit o femeie după ce a căzut de la etajul 6 încercând să se refugieze din calea flăcărilor care i-au invadat locuinţa. Pompierii au sosit la intervenţie fără scară şi fără saltea pneumatică. De unde, dacă bugetul se risipeşte pe sinecuriştii de partid? Totuşi, trebuie să ne concentrăm pe partea pozitivă a ştirii. Cadrele medicale sosite la faţa locului au resuscitat victima până nu s-a mai putut face nimic şi s-au ocupat şi de o femeie care se afla prin zonă şi i s-a făcut rău.
Comunicatele oficiale arată bine. Situaţia e sub control, putea fi şi mai rău, bine că n-a fost. Au trecut vremurile când sinceritatea lui Radu Stroe l-a costat pe acesta funcţia de ministru. I-a părut rău că s-a întâmplat în mandatul lui. Acum nu mai are nimeni păreri de rău. S-a întâmplat… Dar intervenţia promptă şi măsurile dispuse de autorităţile competente au evitat o nenorocire şi mai mare.
Practic, guvernanţii ne iau de proşti. Nu mai departe de săptămâna trecută, la nici măcar o săptămână după reînceperea cursurilor, Ministerul Educaţiei a transmis un comunicat cât se poate de liniştitor. „Incidența cumulată în rândul elevilor pe cele patru zile de la debutul semestrului II (1 caz de elev confirmat/10.000 elevi) este mult mai mică decât în rândul populației generale”. Cu alte cuvinte, veşti cât se poate de bune, măsurile dispuse din pix de minister n-au întârziat să-şi arate roadele. Dacă situaţia continuă tot în ritmul ăsta, oficialii ministerului se vor grăbi să-şi asume toate meritele, deşi nu a trecut prea multă apă pe Dunăre de când se spălau pe mâini şi pasau responsabilitatea către autorităţile şcolare. În curând se vor lăuda cu rata uriaşă de promovabilitate, deşi anul trecut li s-a recomandat profesorilor să treacă pe toată lumea. Nu de alta, dar la cum s-au desfăşurat cursurile începând din martie, nu exista altă variantă pentru un comunicat oficial plin de optimism. Vedeţi?! În ciuda problemelor şi a lipsei evidente de acces şi mijloace pentru şcoala online ministerul s-a descurcat; nicicând nu s-a mai înregistrat o promovabilitate aşa de grozavă. Să trăiască pandemia, dacă mai ţine mult, o să se remedieze şi situaţia de la Evaluarea Naţională şi Bac.
Din păcate, comunicatul optimist nu poate ascunde realitatea. Majoritatea copiilor sunt asimptomatici. Nu e un lucru rău, ba dimpotrivă. La ce sistem medical avem, e îmbucurător faptul că cei mici pot trece peste boală fără să ştie că au avut-o. Din păcate, vestea asta bună nu e pentru toată lumea, deoarece s-au semnalat şi cazuri grave în rândul copiilor. Nu trebuie trecut cu vederea că minorii pot contribui la răspândirea bolii (avea ceva dreptate Orban când vorbea de răspândaci) în familie, unde există persoane vârstnice sau cu probleme de sănătate.
Se asemenea, comunicatul de care am pomenit a ignorat faptul că au fost testaţi doar elevii simptomatici. Dacă vorbeam de 244 de cazuri reale la întreaga populaţie şcolară, să spunem că era o veste bună. Însă vorbim de 244 de cazuri de elevi testaţi pozitiv. Şi să nu ignorăm că, dintre elevii care prezintă simptome de coronaviroză chinezească, unii nu au fost testaţi pentru că părinţii nu şi-au dat acordul. Cu alte cuvinte, incidenţa mult mai mică e doar pe hârtie, în comunicatele care dau bine şi arată cât de eficiente sunt recomandările ministerului. S-au ignorat cu bună ştiinţă şi inconştienţă o mulţime de amănunte care trebuiau luate în calcul. Şi, la drept vorbind, cine mai crede că incidenţa în rândurile populaţiei este cea raportată de autorităţi? Numărul de teste scade de la o zi la alta şi cam toată lumea se comportă ca şi cum pandemia a rămas în 2020 şi, de vreme ce suntem în 2021, nu mai există vreo primejdie.
Statisticile sunt ajustate pentru ca oficial totul să arate bine. Şi, dacă oficial stăm bine, îşi pot permite şi cei de la butoane derapajele pe care le-au reproşat adversarilor politici. Mai o numire politică, mai o licitaţie trucată, o rubedenie angajată sau o sinecură pentru unul care a muncit pentru partid. Eventual concediem pe cineva care deranjează… Aşa, pentru că se poate, pentru că e totul bine şi, cât timp e bine, cetăţeanul e mai îngăduitor de felul lui. Pe vremea când încă românii mai sperau că va fi preşedintele care va scoate România din epoca lui Iliescu, Constantinescu l-a angajat pe post de consilier prezidenţial pe probleme de politică externă pe Dan Petre, o numire cu cântec, în condiţiile în care respectivul era fiul şefei de campanie electorală, controversata Zoe Petre. A urmat un scandal la care Constantinescu a venit cu replică memorabilă. Mă bucur de suficient sprijin din partea populaţiei încât să-mi asum această numire. Normal că-şi permitea. Era omul care venea cu comunicate pozitive, ne scăpase de Iliescu…
Realitatea nu e cea descrisă în comunicatele oficiale. Nici pe departe… Însă comunicatele optimiste sunt bune la ceva. Arată performanţa celor care ne conduc. Pentru că, în lipsa pomenitelor comunicate, habar n-am avea cât de bine trăim şi că banii pe care-i dăm la stat sunt cheltuiţi doar în folosul nostru.
