La vârsta de 20 de ani, Iacob Negruzzi, doctor în drept la Heidelberg, iniția împreună cu Titu Maiorescu (23 de ani, doctor în filosofie la Giessen), Petre Carp (26 de ani, doctor în drept la Bonn), Theodor Rosetti (26 de ani, doctor în drept la Berlin) și Vasile Pogor (30 de ani, doctor în drept la Paris) societatea Junimea.
Despre Iacob Negruzzi, care devenea secretarul ei perpetuu, Dicționarul Junimii reține: „Negruzzi Iacob. Născut în Iaşi, în 31 dechemvrie 1842, fondator, stâlp şi gazdă a Junimii. (…) Numit odinioară Ramir, astăzi mai mult: Carul cu minciunile. A făcut de toate şi în versuri şi în proză; şi oral (prelecţiuni populare). El îndeamnă pe toţi membrii la scriere şi ocupaţie intelectuală; îmbrăţişează pe toţi cei nou intraţi sau care vor să intre, ba chiar pe cei ce arată interese pentru literatură, încât cu mulţi şi-a găsit beleaua mai târziu, din cauza acestui prea mare zel, dar tot nu prinde minte. Ţine câteodată pe Pogor în frâu. Într-un cuvânt are grozav de multe merite, dar puține i se recunosc. De aceea s-a hotărât să facă apel la posteritate şi să se mângâie astfel de nedreptăţile contimporanilor” (p. 298-299). Câteva explicații le găsim în paginile aceluiași Dicționar: Porecla Ramir, dată lui I. Negruzzi de Pogor pe la anii 1866 şi 1867 și datorată traducerii poeziei lui Heine Don Ramiro, devenise învechită și „neîntrebuinţată” (I. Negruzzi, Amintiri din Junimea, București, 2011, p. 308). Și tot Pogor i-o preschimbă în Carul cu minciunile, „poreclă nemotivată şi neîntemeiată”, pentru că I. Negruzzi, avea „principiul de a nu se depărta, la nici o anecdotă, de cel mai strict adevăr”. Cu toate acestea, „Pogor exclamă obicinuit cu glas puternic: «Iată şi Carul cu minciunile!»”, atunci când Negruzzi intra la Junimea.
„Un narator: prezent, activ, implicat, dar mai ales fidel„
Deși „a practicat de la început și până la sfârșit toate genurile literare, proza, teatrul și critica, nevoind a opta pentru nici unul în chip special” (Istoria literaturii române, vol. III, București, 1973, p. 55), numele lui Iacob Negruzzi (Jacques sau Jak) e asociat cu Amintiri din Junimea. În el Junimea găsește „un narator: prezent, activ, implicat, dar mai ales fidel (…) Și îndeajuns de format în spiritul cărților bune ca să nu-și rateze misiunea” (I. Pârvulescu, Prefață la I. Negruzzi, Amintiri din Junimea, p. 7).
Delectabilele „Amintiri…” Iacob Negruzzi le scrie bazându-se pe două dosare: unul cu banchetele aniversare și altul cu aşa-zisele „curiozităţi contimporane” (I. Pârvulescu, p. 9).
File din amintirile junimiste, în manuscris, se păstrează astăzi în Fondul Documentar Ipotești.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești
