Dumbrăveni, actualmente județul Suceava – în secolul XIX circumscris județului Botoșani, plasa Siretului –, îl revendică, alături de atâtea alte localități, pe Eminescu. O parte de adevăr și alta de legendă imprimă haloul recognoscibil eminescian acestui loc. Partea de adevăr este cea legată de aflarea lui Gheorghe Eminovici pe domeniul Dumbrăvenilor: există suficiente documente pentru a-l situa în perioada 1831 – aprilie 1849 aici. În 1831, preluând arenda Dumbrăvenilor lui Balș și „având acum nevoie de ținerea unei cancelarii, baronul Ioan Cârste aduce din Bucovina pe Gheorghe Eminovici, în care avea încredere”. După moartea baronului, Constantin Balș îl reține pe Gheorghe Eminovici la cancelaria de la Dumbrăveni, unde îl găsim vechil, apoi administrator până în 1849 (D. Ivănescu, Prefață la: Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, București, 1977, p. VI-VII).
Partea de legendă e legată de nașterea lui Mihai Eminescu pe același domeniu al Dumbrăvenilor
Confuzia are explicații și a fost produsă, se pare, de Constanţia de Dunca-Schiau (16.02.1843, Botoșani – 1824), scriitoare, fondatoarea revistei „Amicul familiei”.
În 1897, Constanţia de Dunca-Schiau rememora un botez de la Dumbrăveni, considerând că copilul botezat a fost Mihai Eminescu. „În anul 1897 – scrie Constanţia de Dunca-Schiau –, ca prin farmec, mi se ivește în memorie întreg incidentul petrecut la Dumbrăveni în ziua Sf. Constantin, la 1849. Se ivește în memorie, dar se și imprimă cu atâta putere, încât îl scriu, deși nu luasem peana de scriitoare în mână de 26 de ani, decând mă depărtasem de patria română” („Răspuns la parte din Răvaşul Calendarului «Asociaţiunei»”, în: „Transilvania”, 1921, nr. 3, p. 187-188).
Întâmplarea face ca în aceeași zi Constanţia de Dunca-Schiau și soțul ei să-l întâlnească pe generalul Averescu (pe atunci colonel), căruia îi încredințează textul. Textul este publicat pentru prima oară în Almanahul Societății de Lectură „Petru Maior” în 1901 cu titlul „Botezul lui Eminescu”.
Efectul publicării textului îl aflăm de la aceeași autoare. La începutul secolului XX, Constanţia de Dunca-Schiau este invitată la Iași unde reia legătura cu familia Moruzi de la care află „rezultatul ce avu publicarea articolului (…) «Botezul lui Eminescu»”: „Principesa Ghica, născută Balş, devenind, prin drept hereditar, proprietara Dumbrăvenilor, îndată ce află pentru dânsa interesanta ştire, că Eminescu în Dumbrăveni a născut”, ceru reînhumarea lui Eminescu la Dumbrăveni (lucru, despre care știm că nu s-a întâmplat) și instaură un monument în cinstea poetului.
Pe 14 iunie 1902, într-o zi de duminică, la Dumbrăveni avu loc dezvelirea bustului lui Mihai Eminescu, operă a sculptorului Oscar Späthe. Bustul din bronz, împreună cu soclul de piatră pe care era așezat, avea o înălțime de aproape 2 m şi 50 cm și era situat în parcul de la Dumbrăveni, în fața castelului proprietarului Leon Ghika și a casei unde a locuit familia Eminovici. Destinul acestui prim bust al lui Eminescu de la Dumbrăveni, de altfel ca și al castelului și al casei, „nu a fost dintre cele mai fericite, scrie botoșăneanul Nicolae Iosub. După a doua conflagraţie mondială, bustul lui Eminescu a fost luat de pe soclu, adăpostit de familia lui Petrache Andruşcă şi apoi adus la Botoşani şi ascuns în podul Liceului Laurian de unde a dispărut. Soclul a fost demolat de un tractor rusesc” (Luceafărul, 28 august 2009).
Studiile de biografie au clarificat și locul nașterii poetului
Constanţia de Dunca-Schiau rememora în textul său „Ziua de Sf. Constantin, 1849”, când dânsa, „copilă de 6 ani”, se afla cu părinții săi „în vizită la d-na Balș, recent văduvită„.
„În dimineața susmenționatei zile – scrie autoarea –, jucându-mă cu cameradul meu Muți Balș, unicul copil al familiei, prin marele parc al castelului, zărirăm la căsuța din fundul grădinii ocupată de Eminovicz, că două fetițe, dela o fereastră deschisă, ne fac semn să ne apropiem. (…)
– Cuconașule, zice una din copile, o femeie bătrână ne-a adus astă noapte un mic, drăgălaș frățior.
- Să-l botezăm noi, exclamă voios, micul meu amic.
Strigătul său auzit și în cameră, atrage la fereastră pe stăpânul casei. Scurtă ne fu tocmeala prin care se hotărî, că la unsprezece ore Eminovicz va veni la curte să ne ducă la botez”.
Evenimentul însă trebuia să fi avut loc în 1848, nu în 1849, căci Costache Balș a decedat pe 9 aprilie 1948. În același an, în familia Eminovici, se născuse fiica lor, Maria. Or, în mai 1849, Gheorghe Eminovici și familia sa nu se mai aflau la Dumbrăveni, părăsind moșia pe 23 aprilie.
Maria – copilul botezat de Constanţia de Dunca-Schiau și Muți Balș – era a doua fiică a familiei Eminovici. Prima, Ruxandra, murise la mai puțin de un an. Maria s-a stins și ea de copilă, în 1856, fiind – e de presupus – îngropată la Ipotești.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești
