„Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea” – citat din Friedrich Gustav Emil Martin Niemöller. Un citat din alte vremuri, dar care tinde să devină de actualitate mai ales în România, o țară în care disprețul autorităților față de lege și cetățean a atins cote inimaginabile. O țară în care de stringentă actualitate e un alt citat „Nu vom mai vedea lumina soarelui, vom fi înconjuraţi de un zid tip «puşcărie» şi vom fi asfixiaţi la propriu şi la figurat”. Vorbele îi aparțin lui Victor Ciorbea și au fost rostite la disperare.
Asta pentru că în fața locuinței sale din București urmează să se construiască un bloc care-l va văduvi pe fostul lider sindical, primar al Capitalei, premier, senator și Avocat al Poporului de dreptul la lumină, aer curat și priveliște. Ciorbea n-a stat cu mâinile în sân și a început să facă tot felul de reclamații. A depus plângere la Tribunalul București contra foștilor primari Firea și Tudorache. Nici doamna Ciorbea n-a stat cu mâinile în sân și a lansat apeluri disperate la presă: „poate avem puțin noroc și ne ajută și pe noi cineva”. Dovezi cât se poate de clare că, atunci când vrea, Ciorbea poate să se mobilizeze, ba chiar e capabil să identifice acele legi și articole de lege care sunt încălcate de către autorități.
Pentru Ciorbea este începutul unui coșmar la existența căruia a cotribuit din plin. Recunosc, mă număr printre acei români care au concluzionat că, în cele din urmă, Ciorbea a primit măcar o parte din ceea ce merită. Numele de Ciorbea e strâns legat de haosul care domnește în țara asta. Este unul dintre cei care a reușit să subordoneze sindicatele politicului. E interesant de analizat miracolul prin care un judecător a lăsat funcția pentru a se implica în lupta sindicală, aflată în stadiu incipient pe atunci când Ciorbea a devenit liderul CNSLR. A lăsat sindicatul pentru politică și asta i-a priit, deoarece a fost primar general în București și primul premier care n-a avut – cel puțin la nivel oficial – vreo legătură cu FSN. De numirea lui Ciorbea ca premier s-au legat o mulțime de speranțe pe care acesta a avut grijă să le îngroape. N-a fost singur, dar a făcut parte din echipă. Activitatea senatorului liberal Victor Ciorbea (mda, s-a înscris în PNL pe când acesta făcea casă bună cu PSD sub numele de USL) a fost ștearsă spre inexistentă.
Despre activitatea lui Ciorbea ca Avocat al Poporului ce să mai vorbim? A fost avocat, dar numai nu al poporului. N-au trecut multe zile de când Ciorbea refuza cu o încăpățânare de-a dreptul nesimțită să atace la CCR acele legi și ordonanțe ale PSD care i-au scos pe români în stradă zile în șir. Încă n-am uitat cum a fugit din țară „uitând” cu bună știință să-și delege atribuțiile de Avocat al Poporului. Prin activitatea lui fățiș părtinitoare și servilă Ciorbea a lărgit calea abuzurilor de care se plânge astăzi. O cale la care a lucrat încă din 1990, când s-a grăbit să profite de oportunități și nu și-a imaginat că, vreodată, roata istoriei s-ar putea să se întoarcă și să-l prindă dedesubt.
Spre deosebire de cetățeanul onest, care n-a avut niciodată vreun cuvânt de spus sau vreo șansă, Ciorbea a făcut mai mereu parte din tăvălugul democrației originale, ba s-a aflat și la butoane. Până când nu i s-a întâmplat lui, n-a considerat că trebuie să se implice. Ca lider sindical a vâslit la barca patronatelor, ca primar s-a remarcat doar prin vizite de lucru, ca premier a fost tern și neconvingător. Despre activitatea lui de senator nu se poate spune decât că a existat doar la modul oficial. A avut câteva propuneri legislative, dar nu genul de propuneri care chiar să conteze. Ceva legat de cinematografie (propunere retrasă de inițiator), dialog social, statutul senatorilor și deputaților… Cât timp a fost Avocat al Poporului a privit nepăsător cum se taie pădurile. Abia când îi este amenințată panorama de care se bucură de pe balcon a realizat că există microclimat și habitat pentru nenumărate specii de viețuitoare. Și toate astea pe câteva hectare. Asta înseamnă că Ciorbea știe foarte bine ce dezastru produce defrișarea masivă a munților, dar prea puțin l-a interesat. Păi ce, era vorba de habitatul lui?
Ciorbea e pe cale să primească o lecție pe care trebuie să o învețe toți cei care nu mai știu cum să fenteze legea pentru a parveni politic. Abuzurile nu-i privesc numai pe ceilalți, poți deveni victima lor chiar când te aștepți mai puțin. Așa, de curiozitate, câte sesizări ale cetățenilor privitoare la faptul că sunt sufocați de tot felul de construcții aprobate abuziv au fost rezolvate favorabil de Avocatul Poporului pe timpul când instituția se identifica cu ineficiența lui Ciorbea? O statistică ce se poate dovedi interesantă, dar și relevantă. Deocamdată Ciorbea trebuie să se înarmeze cu răbdare. Și să calce prin gropile la care a tot săpat crezând că sunt doar pentru alții.
