Documentele următoare oferă o imagine a modului în care s-a făcut succesiunea stăpânirii în satul Ruşilor, prin urmaşii direcţi şi colaterali ai lui Cârstea Chiusea Brăileanul. Astfel, la 6 octombrie 1702, în faţa lui Constantin Duca voievod se prezintă, cu acte de proprietate pentru satul Ruşi, „Solomon poruşnicul şi cu fraţii săi, feciorii lui Andronic Izmană ce-au fost agă şi Gavrilaş cu fraţii săi, feciorii lui Anghelichi şi Gheorghiţă, feciorul lui Cărstiian fost vornic, şi Ion feciorul lui Cornaci, toţi nepoţi şi strănepoţi Cârstei Brăileanul”. Dintr-un ispisoc de la acelaşi domn, anterior cu o zi celui de mai sus, aflăm că moşia Ruşi era „alăturea pe din gios cu Ipoteştii”, arătându-se şi cum s-a stâlpit satul Ruşi de către hotarul Popăuţilor, începând dinspre Stânceşti „până în matca Botoşancăi, dinspre Teişoară”.
La 28 februarie 1707, Prodan Cornaci cu jupâneasa lui, Angheluşe, fata Lecăi (adică a lui Anghelachi, n.ns.) şi cu fiul Ion şi ginerele Ştefan Luca şi cu fata Măriuţa vând partea lor din Ruşi căpitanului Petraşcu şi jupânesei sale, Margăi. Martorii sunt, cu toţii, răzeşi de acolo: Solomon Izmană, fost căpitan, fratele lui, Ioniţă, biv vel medelnicer, alt frate, Gheorghiţă, vorniceasa Cârstineasa şi Gavril Anghelachi. La 16 iunie 1712, Gheorghiţă Izmană i se plânge lui Nicolae Mavrocordat voievod cum că fiind ei patru răzeşi în satul Ruşi, anume Cornaci şi Gheorghiţă postelnic şi stolniceasa lui Constantin stolnic (soacra lui Pătraşcu, vel căpitan de Hotin) şi Anghelache şi vânzând Cornaci partea sa lui Gheorghiţă cu 100 de lei, înainte de plată venise un om al domniei care l-a luat pe Gheorghiţă la o slujbă în Iaşi; în lipsa sa, stolniceasa dă ea cei 100 de lei lui Cornaci, de la care ia acea parte de sat. Domnul hotărăşte ca Gheorghiţă postelnicul (Izmană, n.ns.) să dea jumătate din bani stolnicesei, să fie şi el părtaş la acea parte, ca unul ce este răzeş şi se tocmise primul pentru respectiva parte de sat.
La 12 august 1719, Pătraşcu căpitanul aduce domnului Mihai Racoviţă o mărturie de la Prodan Cornaci şi alţi oameni buni, anume Solomon Izmană vel căpitan şi fratele său, Ion Izmană, biv vel medelnicer şi Gavril Anghelachi şi Măria Cârstieneasă şi alţii, pentru vânzare la Ruşi lui Pătraşcu; este menţionat şi Gheorghiţă Cârstiian Scobihornu, cumnatul lui Pătraşcu căpitan. Pe la 1731, la Hurmuzaki, vornicul de Botoşani, vin „răzăşii de Ruşi, de la ocolul Botoşăni”, plângându-se de un Ursu Borşu care ar fi mărturisit strâmb stăpânului său, Ionaşco Isăcescul, în legătură cu locul „unde se împreună hotarul Epoteştilor cu cel al Ruşilor”, deşi un om bătrân, anume Pătraşco (să fie oare căpitanul?) îi arătase acel loc. Sunt menţionate locuri şi topice precum: Fântâna Brăiascăi, Drumul cel mare ce merge la Cucoreni, Drumul mare care merge la Dorohoi, Pomii Arăpoaei.
La 9 mai 1755, Matei Ghica voievod întăreşte lui Chiriac Scobihornu şi Nicolae Pătraşco stăpânirea pe jumătate din Ruşi, fiecare având câte un sfert. Dijma este stabilită „după obicei”, din 50 una şi zilele de lucru câte 12 pe an, şase de iarnă şi şase de vară sau, în bani, câte doi lei de casă. Conform unei mărturii hotarnice de la 1 iulie 1757, a lui Zosin Başotă sulger, cele patru părţi din satul Ruşi, mai sus de Botoşani, aparţineau lui Izmană, Bantăş, Pătraşco şi Cârstian (Chiriac). Un act din 22 august 1766, păstrat într-un suret din 19 octombrie 1809, arată că Grigore III Ghica voievod rânduieşte boieri hotarnici să meargă la satul Ruşi, de la ocolul Botoşanilor, spre a alege şi a hotărî partea de moşie a lui Chiriac Cârstiian, de către ceilalţi răzeşi, anume Neculai Pătraşcu biv vel pitar, Gheorghe Izmană şi Ioan Anghelache.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
