Teoretic vorbind, avem o șansă. Asta pentru că în următorii patru ani nu mai urmează niciun tur de alegeri. Evident, 2024 va fi un an cu încărcătură electorală cumplită – europarlamentare, locale, legislative și prezidențiale -, dar mai este până atunci. Deocamdată presiunea unui pretins exercițiu de democrație e relativ departe, prin urmare populismul și ipocrizia nu sunt deloc necesare. Patru ani reprezintă un interval în care o guvernare nu numai că poate arunca în brazdă semințe sănătoase, dar le poate îngriji cum se cuvine în speranța unor recolte de calitate.
Din păcate, vor rămâne tot la nivelul teoretic, așa cum ne-am obișnuit. Pentru că cei cocoțați la butoane n-au înțeles că trebuie să facă treabă dacă vor să câștige următorul set de alegeri care vine la pachet complet. Florin Cîțu, cotat până nu demult ca o alternativă mai mult decât rezonabilă la premierul dansator Orban, amenință deja cu o evoluție meteorică. A strălucit ce a strălucit mai ales cât a fost în opoziție, a mai scos scântei după ce a ajuns la Finanțe și a produs speranță și dezamăgire când a renunțat la mandat în ora la care trebuia să fie investit. De când a devenit premier s-a cam stins. Indecizia și maleabilitatea individului trebuiau interpretate ca atare și anume ca rezultatele calculelor și aranjamentelor politice; nici vorbă de grijă pentru electorat.
Însă Florin Cîțu și cei care-i spun ce să facă – chiar dacă nu e o marionetă din categoria Dăncilă, să nu-l bănuim pe proaspătul premier de prea multă independență – se comportă de parcă alegerile bat la ușă. Prin noiembrie 2019, când Orban a devenit premier într-un moment în care-și umfla mușchii sperând să adune puncte, Cîțu tuna și fulgera împotriva risipei din sectorul bugetar. Prea mulți bugetari, prea multe cheltuieli, prea mulți șefi de instituții și prea puțină eficiență. ” Am spus tot timpul: cei care sunt neprofesioniști, leneșii, cei promovați în funcții pe criterii politice, acolo sigur se va umbla”. Asta spunea acum un an și ceva viitorul premier, la acea dată ministru de Finanțe. A pomenit ceva despre un audit la nivelul fiecărui minister, însă vorba a rămas vorbă, nu s-a întâmplat nimic spectaculos. Liberalii au angajat și ei la stat de parcă am trăi pe tărâmuri de poveste. Într-un an cât pesediștii în trei.
Ajuns premier prin forța împrejurărilor, Florin Cîțu amenință să transforme următorii patru ani într-o așteptare fără rost, numai bună să stârnească regretele nostalgicilor pentru acele vremuri în care cincinalul era realizat în patru ani jumătate sau chiar mai degrabă. Foarte probabil, liberalii cu premierul de conjunctură se gândesc deja la viitoarele alegeri și nu la provocările mandatului prezent. Bine, mai trebuie să avem în vedere și fragilitatea majorității în momentul de față, însă asta e genul de problemă simplu de rezolvat. Să ne gândim doar că sub umbrela AUR s-au strecurat în Parlament o mulțime de indivizi care nici măcar n-au visat la așa ceva. Practic, au candidat de palmares cu convingerea că au mai multe șanse dacă joacă la loto, dar mai există și minuni. Cei mai mulți dintre auriști sunt cumpărabili, iar liberalii au demonstrat că astfel de practici nu le sunt străine, ba dimpotrivă. Înainte de alegeri au tras în barca lor pe toți cei capabili să aducă voturi. Din acest punct de vedere s-au situat sub cei de la PSD care au făcut o curățenie de fațadă interzicând accesul pe liste pentru compromișii lui Dragnea.
Ajuns premier, Cîțu a deraiat în discurs populist. Nici măcar nu mai aduce vorba despre audituri, despre concedierea celor care sunt doar angajați, nimic despre politrucii plătiți de la buget pentru servicii aduse partidului. Salariile sunt plafonate la nivelul din decembrie 2020, dar nu se taie, nu se dă afară, nu se restructurează. Evident, măsura va lovi tot în bugetarii mărunți, aflați în posturi de execuție, și nu pe cei cunoscuți sub numele de ”bugetari de lux”. Pentru că plafonarea unui salariu enorm duce cu gândul la frecția pe picior de lemn. Se aplică, dar nu ajută.
Instituțiile sunt sufocate de piloșii de partid. Nu contează că sunt ai liberalilor sau au fost angajați cu sprijin de la PSD, important e că există și nu produc decât găuri în buget. Primenirea și redimensionarea aparatului bugetar este absolut necesară, mai ales că majoritatea bugetului repartizat instituțiilor se duce pe salarii și nu pe investițiile de care au nevoie plătitorii de taxe.
Deși se pretinde finanțist adevărat, cu kilometri de cărți citite, Cîțu continuă practica mutatului banilor dintr-un buzunar în altul. În editorialul precedent am scris despre modul în care actualul premier înțelege să revitalizeze turismul. Emițând vouchere de vacanță pentru toată lumea. Cu alte cuvinte, tot omul face concediu, dar plătește prin intermediul statului care a devenit mamă bună pentru șmecherii din turism. La vremea lor, Andronescu și Dăncilă se consultau cu patronatele din turism cu privire la oportunitatea minivacanțelor ocazionate de zilele libere ale elevilor. Cîțu pășește pe aceeași cale bătătorită. Mai nou, a promis recompense pentru operatorii din turism care reușesc să aducă turiști străini. E nevoie de naivitate zdravănă să crezi că atragerea de turiști de peste hotare stă doar în puterea hotelierilor. În România tarifele turistice sunt printre cele mai mari din lume, serviciile jalnice iar infrastructura la pământ. Strategiile de atragere a turiștilor străini duc deja cu gândul la cele folosite de excrocii care s-au îmbogățit prin metoda ”Accidentul”.
Teoretic, avem la dispoziție patru ani pentru măsuri care să ne redreseze. Practic, continuăm să ne afundăm în mocirlă; e sportul care ne prinde cel mai bine. Din păcate, vom pierde mai mult decât patru ani. Pentru că Europa nu stă să ne aștepte.
