Angajații din sectorul de stat românesc sunt net avantajați față de cei din privat.
Nu doar Covid-19 se ține tare pe poziție, ci și numărul angajaților de la stat. În plină criză sanitară, în primele nouă luni ale acestui an, statul avea mai mult de 1,24 de milioane de angajaţi. Liberalii spun că au trebuit să angajeze mai mult personal sanitar, în forțele de ordine sau structurile ISU, dar nu au explicații pentru măririle salariale pe care le-au aplicat și ei, la fel ca fostul guvern PSD.
În perioada 2015-2018, numărul angajaților la stat a crescut cu 10.000 anual. În 2018-2019, numărul angajaților la stat a crescut cu 30.000. Guvernul liberal a continuat să facă angajări și așa s-a ajuns ca în 2019 statul să aibă peste 1,24 milioane angajați, iar cheltuielile cu salariile în sistemul bugetar să ajungă la uriașa sumă de 102 miliarde lei, aproape 10% din PIB, 9,8%, mai exact.
Cheltuielile cu personalul au ajuns deja la 80,9 miliarde lei în luna octombrie. E o sumă cu 6,5% mai mare comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, conform Ziarului Financiar.
Cei 1,24 de milioane de bugetari reprezintă aproape un sfert din numărul total de salariaţi activi, raportaţi de Ministerul Muncii.
SALARIAȚI ÎN SISTEMUL BUGETAR
– Administrația Centrală: 795.534
– Administrațiile Locale: 445.000
– Ministerul Educației: 287.000
– Ministerul Afacerilor Interne: 126.000
– Ministerul Apărării Naţionale: 76.000
– Ministerul Finanţelor: 25.000
Statul – un angajator mai generos
Comparativ cu perioadele anterioare anului 2005, pe tot teritoriul Uniunii Europene angajații din sectorul de stat sunt mai bine plătiți decât cei din privat. România nu e o excepție în această privință.
Sectorul public este mai bine sindicalizat, ceea ce aduce salarii mai mari. Un alt factor important pentru venituri mai ridicate ar fi faptul că la stat vorbim în principal de muncă de birou, ce necesită studii superioare, care sunt mai bine remunerate.
Nu în ultimul rând, statul e pur și simplu un angajator mai generos cu cei fără studii superioare – în majoritatea statelor din Europa. Salariații de la stat care nu au decât studii primare sau secundare sunt plătiți mai bine decât angajații cu un nivel comparabil de pregătire din sectorul privat.
Diferenţele în restul UE nu sunt la fel de mari
Chiar și ultimele scrutine electorale europene, care au adus în parlamente partide cu politici populiste și naționaliste au dus la mărimea salariilor în sectorul de stat, în detrimentul economiei reale, pentru ca impulsul de a păstra un loc de muncă sigur să scoată oamenii la vot, la alegerile ulterioare.
Dar diferențele europene între salariile de la stat și cele de la privat sunt mult mai mici decât cele din România. În Uniunea Europeană angajații din sectorul bugetar au salarii mai mari cu o medie de 10-20% față de sectorul privat.
În România venitul mediu net lunar al angajaților din sectorul de stat (4.500 lei) era aproape dublu în 2019 față de cel al angajatului din economia reală (2.400 lei). La care se adaugă tichete de vacanță gratis, plus jumătate de an zile libere și concedii.
Această diferență uriașă nu este justificabilă decât prin intervenția factorului politic, care vrea să aibă un electorat captiv a cărui principală problemă este păstrarea slujbelor din sectorul bugetar.
Nepotismul, problemă mai mare decât numărul bugetarilor
În ciuda faptului că instituțiile statului par supraaglomerate, situația nu este deloc așa, prin prisma mediei angajaților care lucrează la stat în diverse țări europene.
Dacă analizăm datele, vom constata că România a înregistrat în 2019, conform statisticilor Eurostat, cel mai mic număr de salariaţi din instituţiile de stat (sănătate, învăţământ, administraţie, protecţie socială şi apărare) la 1.000 de locuitori, comparativ cu celelalte ţări din UE. Astfel, nivelul indicatorului menţionat era anul trecut de 62 de salariaţi la 1.000 de locuitori în cazul României, un nivel mai mic decât în Italia (80), Bulgaria (80), Polonia (87), Grecia (88) şi Slovacia (89), Franţa (124), Belgia (130), Germania (136), Finlanda (138), Danemarca (156) sau de Suedia (168). Media la nivelul Uniunii Europene este de 109 angajați la mia de locuitori.
Trebuie menționat că aceste cifre sunt raportate la o populație de 19 milioane de locuitori, cât spune statul român că are. De fapt, ca urmare a migrației masive, nu mai știe nimeni exact câți români mai trăiesc în țară, dar cel mai probabil, după calcule făcute de statisticieni, mai suntem aproximativ 15 milioane de oameni, așa că indicele legat de bugetari la mia de locuitori pentru România începe să se apropie, în ultimii ani, de media UE.
Dacă cifrele nu corespund cu imaginea despre sectorul bugetar este ca urmare a faptului că, chiar dacă România pare să funcționeze ca un stat minimal, angajații la stat nu lucrează în sectoarele unde e nevoie de ei, ci în mare majoritate sunt angajați pe bază de pile, clientelism și nepotism, în instituții unde volumul de muncă depus este aproape inexistent, iar salariile foarte mari.
Acest mod de a trata sectorul de stat de către guvernanți a adus România în situația de a pierde aproape complet orice capacitate de reacție administrativă, deși are cel mai mare număr de ministere și agenții guvernamentale din mai toate țările europene.
Deci, grav este nu doar că avem puțini bugetari per ansamblu, ci avem prea mulți angajați acolo unde nu e nevoie și prea puțini acolo unde e necesar. De exemplu, suntem campioni în ce privește numărul de angajați ai serviciilor secrete, dar avem cei mai puțini medici din UE, raportat la populație.
Sau, pe plan local, pPrimăria București avea, pe timpul primarului Gabriela Firea 45.000 de angajați, mai mulți ca Uniunea Europeană, care are 43.000. Numai sectorul 6 al capitalei, cu 451.000 de locuitori are 3000 de angajați doar la primărie. În timp ce primăria Oradea, cu 189.000 de locuitori are 519 angajați, cu tot cu poliția locală.
Funcţionari prost distribuiţi
Și la Botoșani avem exemple de acest gen. Permisele de conducere, înmatriculările autovehiculelor, eliberarea numerelor de înmatriculare și stabilirea examinărilor pentru permise sunt rezolvate toate de un serviciu cu aproximativ 20 de angajați, în timp ce Consiliul Județean are peste 140 de angajați. Rezultatul? Cozi pentru permise, programări peste trei luni pentru înmatriculări și nici într-un caz un județ mai bine administrat datorită numărului mare de persoane din clădirea palatului administrativ.
De altfel, Ilie Bolojan, noul președinte al Consiliului Județean Bihor a dat afară, începând cu 1 decembrie 2020, jumătate din cei 174 de angajați ai instituției pe care o conduce, declarând că nu este absolut nicio diferență dacă respectivii vin sau nu la muncă, vizavi de performanțele instituției.
Aceasta este de fapt problema, că prin prisma serviciilor pe care statul român le oferă cetățeanului, bugetarii sunt, de fapt, foarte mulți, dar grupați acolo unde nu e nevoie de ei. Avem un stat care nu este la înălțimea misiunii sale, care nu oferă bunurile publice și serviciile pe care ni le-am dori.
Printre funcționarii din instituțiile statului un salariu lunar net de 4.000 de lei a ajuns să fie considerat mic. Asta e cauza pentru care Inspectoratul Teritorial de Muncă sau Casa de Pensii, de exemplu, au rămas fără personal.
Încercând cumva să oprească angajările, guvernul a blocat majoritatea posturilor din sectorul de stat, acestea nefiind bugetate. Măsura a ajutat doar funcționarii publici să se detașeze fără concurs de angajare pe alte posturi mai bănoase, lăsând depopulate tocmai instituțiile care interacționează direct cu cetățeanul.
Goana după profit lasă privaţii fără oameni
La diferența foarte mare între salariile de la stat și de la privat contribuie și sectorul privat, însă. România este țara muncii ieftine şi necalificate. În mare parte din cauza faptului că specialiștii au migrat în alte țări din Europa, iar sistemul de educație, învechit și închistat, nu reușește să producă alții.
Cifrele Eurostat arată că marja profitului brut în sectorul comerț, de exemplu, în România în 2018 era de 7,5%, peste media europeană de 5,3% și mult peste țări ca Franța (3,4%) sau Elveția (3,2%). Cu toate acestea, lucrătorii din comerț au continuat să aibă salariile cele mai mici, acestea mărindu-se la companiile mari doar când au rămas efectiv fără personal.
– Cătălin MORARU
