Alina Manuela Robu, directorul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, afirmă că pentru mulţi părinţi este o nebunie să plece la serviciu şi să lase trei-patru copii să participe simultan la ore online
Reporter: – Cum se derulează activitatea CJRAE în pandemie?
Alina Manuela Robu: – Activităţile au continuat, inclusiv cele de consiliere individuală, de grup, doar că ne-am mutat în online. Toţi profesorii consilieri şcolari şi profesorii logopezi, au primit cont pe platforma fiecărei unităţi de învăţământ în care funcţionează cabinetele de asistenţă psihopedagogică şi cabinetele logopedice, unde îşi fac şi orele de predare. Intră la clasă împreună cu diriginţii pe tematica pe care o au pe consiliere şi orientare. În plus, am postat o mulţime de resurse educaţionale sau descrieri ale activităţilor cu tot cu resurse, inclusiv mărturii ale copiilor privind suportul acordat. Şi orientarea în carieră e tot o preocupare a momentului actual. Ca tematică, activităţile sunt centrate în această perioadă şi pe gestionarea emoţiilor şi managementul învăţării.
– Cum i-a afectat pe copii şcoala online?
– Copiii trebuie să acceseze singuri platformele educaţionale, să-şi gestioneze timpul, să creeze resursele pe care trebuie să le posteze tot pe platformă şi atunci specificul învăţării faţă de activităţile la clasă s-a schimbat. Faţă de martie-aprilie, să spunem că ne-am obişnuit cu toţii. Cuvântul cheie este rezilienţa, învăţăm să ne adaptăm, învăţăm să gestionăm situaţia cât mai bine. Nu ne-au fost semnalate cazuri foarte grave, sau cel puţin nu s-au adresat consilierilor, poate au ajuns direct la serviciile de specialitate din Spitalul de copii, dar nici de acolo nu am avut semnale în privinţa asta.
– Aţi primit multe telefoane în această perioadă?
– Am primit în jur de 20 de apeluri. Consilierea tradiţională nu se face prin apel telefonic, asta e clar. Putem să le oferim nişte îndrumări, putem mai departe să continuăm prin transmiterea de materiale, prin întâlniri un pic individualizate, prin WhatsApp, dacă acel copil simte nevoie să şi vadă interlocutorul. Părinţii nu au sunat. În principiu au deja consilier şcolar şi atunci apelează la el. Cei care au sunat la noi cred că au vrut să vadă întâi dacă e valid numărul de telefon. Au spus cum se simt în perioada asta, că sunt cam multe sarcini şi simt presiunea orelor multe petrecute la calculator. Au întrebat ce exerciţii pot să facă acasă pentru a se relaxa. Alţii, pur şi simplu, au vrut să audă un consilier. Copiii simt nevoia să fie ascultaţi, poate mai mult acum decât în perioada în care nu eram afectaţi de această pandemie. Rolul părinţilor a crescut în perioada asta, de la a-i ajuta pe copii să se conecteze pe platformă, la a-i ajuta la încărcat materialele, până la a comunica mai mult cu ei.
– Ce ne puteţi spune despre angajarea consilierilor şi mediatorilor şcolari?
– De câteva luni, în Manoleasa, Mileanca, Răuseni, Stăuceni şi Ştefăneşti au fost selectaţi pe posturi în afara organigramei Ministerului Educaţiei, consilieri şcolari şi mediatori şcolari. Ei au încheiat contract direct cu ministerul pentru o anumită perioadă. Unii au intrat în activitate din iunie, ultimii trei de la 1 decembrie. În momentul acesta avem cinci consilieri şcolari şi cinci mediatori şcolari în cadrul proiectului „Crearea şi implementarea serviciilor comunitare integrate pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale”. Activitatea lor se desfăşoară preponderent în teren, împreună cu asistentul medical comunitar şi asistentul social. Deci se pleacă de la nevoia identificată în teren, pentru copii, tineri fără loc de muncă, vârstnici în nevoie şi se abordează fiecare caz din cele trei perspective, educaţională, medicală şi socială şi avem câteva cazuri soluţionate. Pentru copii în perioada asta cel mai important este transferul de resurse educaţionale dinspre şcoală spre familii.
– Care sunt rezultatele?
– Pe lângă activităţile pe care le au în fişa postului, colegii noştri au identificat persoane care au acceptat să doneze tablete, telefoane unor copii care nu dispun de aceste dispozitive. Decembrie, fiind luna cadourilor, cred că vor continua pe linia asta, să identifice persoane care vor să ofere un sprijin de la jucării şi bomboane, la dispozitive necesare la orele online. Totodată, i-au învăţat pe copii să acceseze platformele educaţionale. Unii copii, chiar dacă au primit telefoane sau tablete, nu ştiau să le utilizeze şi atunci colegii au mers în familii, respectând toate regulile şi i-au ajutat pe copii. E simplu să spui «deschideţi şi intraţi pe platformă», dar cum, dacă e ceva ce nu au făcut până acum?
– Cum i-a afectat pe copiii din mediul rural trecerea în online?
– Inspectoratul a solicitat ca acolo unde copiii nu au dispozitive pentru a participa la orele online, învăţătorii, diriginţii să distribuie materiale copiilor pentru a continua actul educaţional. În mediul rural, la această dată, manualul rămâne baza. Din păcate, s-ar putea să se înregistreze o creştere a ratei abandonului şcolar. Este un aspect pe care trebuie să-l luăm în calcul, pentru că, neavând acces la resurse, familia va folosi copilul la treburile casnice şi atunci spre asta ar trebui să mergem ca şi consilieri şcolari, spre a le insufla dorinţa de a continua şcoala, chiar dacă există tentaţia de a renunţa şi de a nu vedea utilitatea şcolii în momentul de faţă. Şi aici e sprijinul nostru, de a oferi suport socio-emoţional copiilor şi familiilor.
– Copiii au puterea de a trece peste toate aceste provocări?
– Surprinzător, copiii trec mai uşor peste perioada asta. S-au adaptat, e generaţia digitală, ei aveau deja aceste competenţe formate. De multe ori copiii îi învaţă pe părinţi cum să acceseze platformele. Chiar la consilierile de grup sau şedinţele cu părinţii se intră de pe contul copilului. Deci am inversat un pic rolurile, copiii chiar îi ajută pe părinţi să utilizeze tehnologia. Da, şi eu ca profesor, am apelat la copilul meu să-mi explice multe lucruri. E o provocare şi pentru cadrele didactice care nu au beneficiat de formare pentru predarea online. Unii colegi au lucrat în proiectul CRED şi s-au familiarizat cu aceste platforme. Pentru unii părinţi e într-adevăr o nebunie să plece la serviciu şi să lase trei-patru copii să participe simultan la ore online. Nu au spaţiu suficient, se aud unii pe alţii, mai trece pisica prin faţa camerei. Unii profesori preferă să meargă la şcoală, chiar dacă e sala goală, dar pot să utilizeze resursele care deja există în clasă.
– Care a fost cea mai mare provocare în această perioadă?
– Lipsa unei pregătiri anterioare în a preda în online. Până la 1 septembrie nu era obligativitatea existenţei unei platforme pe fiecare unitate de învăţământ. În vacanţă s-au făcut toate demersurile de către informaticieni, profesori de informatică pentru a se crea conturi tuturor elevilor şi profesorilor, pentru a asocia elevii la clasă cu profesorii şi pentru a explora efectiv platforma. O platformă oferă foarte multe facilităţi. Pur şi simplu, cadrul didactic se aşează în faţa calculatorului şi accesează toate informaţiile necesare. Neavând o formare pusă la dispoziţie printr-o strategie a Ministerului Educaţiei, învăţarea e de tipul văzând şi făcând.
– Ce le recomandaţi elevilor, colegilor şi părinţilor?
– Să conştientizeze importanţa educaţiei. Pandemia va trece la un moment dat, dar timpul pe care-l pierdem acum nu-l mai putem recupera şi atunci ar trebui să gestionăm eficient resursa timp şi resursa umană şi să trecem peste această încercare. Să ne conservăm energiile, să gândim pozitiv, să ne gândim că totul va fi bine. Ar trebui să ne fixăm ţinte pe termen mediu şi lung, să privim dincolo de etapa asta care va mai dura o perioadă, dar trebuie să ne raportăm la deceniile care vin, nu la anul următor şi atunci, gândind în perspectivă, aruncăm ancore în viitor şi ne ajută să găsim echilibru fizic şi psihic pentru a depăşi această etapă.
– Activitatea online se compară cu activitatea clasică?
– Şcoala online e un sistem de avarie ca să depăşim perioada asta şi să continuăm activitatea didactică. Eu, ca părinte, spun că e greu fără teze, fără simulările pe care le dădeau elevii în clasa a XI-a şi a XII-a. Acum e o relaxare la elevii de liceu. La gimnaziu şi la I-IV elevii sunt mai stresaţi şi părinţii mai implicaţi, la liceu deja părintele nu mai poate să intervină, copilul spune că s-a pregătit. Pe mine, ca părinte, mă deranjează şi faptul că nu ştiu ce note are copilul meu. Probabil există cataloage online la nivelul şcolii, dar noi, ca părinţi, nu avem acces. Cred că ar trebui gândit acest sistem pentru că aici e neliniştea părinţilor, nu mai ştiu exact situaţia şcolară a copiilor şi nivelul lor de pregătire. Predarea faţă în faţă nu se compară cu predarea online. Sunt mii de copii care nu au acces la orele online. Se adâncesc discrepanţele, iar cei defavorizaţi vor fi şi mai defavorizaţi. Dispare în momentul acesta competiţia şi înţeleg că se lucrează mult pe partea de colaborare, se lucrează mult pe proiecte de grup, ceea ce nu e rău, dar mai departe toate ciclurile de învăţare se finalizează cu nişte examene. În viaţă, examenul te aşează într-o anumită poziţie. E frumos să vezi clasa ca ansamblu, dar la un moment dat vine examenul final care spune unde se află un elev sau altul, la ce liceu sau universitate intră. Aici va fi într-adevăr o problemă.
– Copiilor le lipsesc întâlnirile cu colegii?
– Da, pentru că întâlnirea faţă în faţă are farmecul ei. La un moment se vorbea despre puterea vindecătoare a unei îmbrăţişări, ori lucrul acesta nu-l mai putem face. Bariera restricţiilor, izolării şi a statului acasă va contribui la scăderea imunităţii şi a nivelului de fericire. Dacă am măsura starea de bine, dacă am întreba copiii pe o scară de la unu la zece cam unde se situează, cred că în mod fericit ne-ar da un 7.
– Spunea cineva că înainte de pandemie eram fericiţi şi nu ne dădeam seama.
– Da, de mult ori constatăm că nu preţuim suficient ceea ce avem, sănătatea, familia, valorile astea trecând de mult ori în planul secund şi în prim plan fiind câştigurile materiale, achiziţia de fel de fel de bunuri şi servicii. Acum am devenit un pic mai raţionali şi ne gestionăm mai bine resursele pentru că realizăm că trebuie să ne ajungă pe termen mediu, să spunem. Nu ştim ce ne aşteaptă şi atunci tindem să nu cheltuim mai mult, să nu ne îndatorăm mai mult decât câştigăm. Am realizat cât suntem de vulnerabili. Singurul plus al pandemiei este faptul că s-a mai întărit relaţia părinţi-copii şi a existat o comunicare mai bună între aceştia.
